Intre 1913 si 1940, Cadrilaterul s-a aflat in posesia Romaniei. In 1916, in timpul Primului Razboi Mondial, bulgarii au reocupat, pentru putina vreme, Cadrilaterul.
In cel de-al doilea razboi balcanic, care a avut loc in anul 1913, intre Bulgaria, pe de o parte si Grecia si Serbia pe de alta parte, Romania s-a implicat in conflict impotriva Bulgariei, cu care avea dispute teritoriale din trecut.
In urma Tratatului de la Bucuresti semnat pe 10 august 1913 Romania a incorporat in cuprinsul teritoriului national aproape 7.000 de km patrati, care au adus in relatia noastra cu Bulgaria, infinit mai multe probleme decat toata Dobrogea, preluata la 1878.
Atunci Bulgaria nu exista ca tara independenta, dar parea ca la Tratatul de la Berlin, intre Romania si viitorul stat de la sud de Dunare se infiripase o oarecare intelegere asupra litoralului ce trebuia sa revina fiecaruia, in noua ordine teritoriala a zonei, adica 245 km la noi si 350 de km la ei.
Vezi si Primul Razboi Mondial, declansat de un act de terorism sau de eroism?
Istoricii spun ca ceea ce s-a intamplat in 1913 avea sa se repercuteze impotriva tarii noastre odata cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, cand pentru o scurta perioada de timp bulgarii au reocupat Cadrilaterul.
Orasul Constanta, vandalizat
Vezi si A cui este de fapt Transilvania? A Romaniei sau a Ungariei? Raspunsul a fost dat de istorici
In ziua de 22 octombrie 1916, trupele germano-bulgare au intrat in forta in Constanta, oras pustiit de bombardamentele anterioare. Istoricul Constantin Kiritescu scrie in Istoria Razboiului pentru intregirea Romaniei 1916-1919 ca soldatii bulgari au avut un comportament total in contradictie cu normele internationale privind regulile razboiului si s-au dedat la acte reprobabile, ceea ce nu s-a intamplat si din partea aliatilor lor, germanii, scrie adevarul.ro.
Si la vremea respectiva Constanta era cel mai mare port comercial la Marea Neagra, ceea ce ii conferea statutul de oras prosper.
Potrivit documentelor pastrate in arhive, au avut loc multe acte de vandalism, invadatorii permitand etnicilor bulgari din oras sa disuna cum vor ei de bunurile deposedate de la romani. Nu a fost vorba numai de acte de vandalism, ci si de crime, violuri si alte fapte reprobabile. Scolile romanesti a fost inchise, limba bulgara a fost declarata limba oficiala, iar bisericile unde mergeau credinciosii romani au fost jefuite.
Invazia barbara din Tulcea
Iata cum descrie colonelul Marin Ionescu-Dobrogianu, intr-un articol scris la 1919, “Invazia barbara din 1916-1919 din Judetul Tulcea”.
“Orasul Tulcea a fost ocupat de armata bulgara in ziua de 22 Decembrie 1916, la orele 3.20. Prima patrula era comandata de lt. Nanof. Comandant militar al orasului a fost numit colonelul Mihailof, care lucra sub ordinele generalului Colef. (…) Numaidecat administratia noastra a fost inlocuita cu cea bulgara. Romanii au fost luati ca ostateci si mai ales preotii din sate, cari au fost supusi unui tratament salbatec: au fost culcati in grajduri si lasati sa sufere de foame. Noaptea nimeni n-avea voie a iesi afara pentru trebuinte, pe care si le faceau acolo unde locuiau. (…) S-au internat nu numai barbatii, ci si femeile si copii, cari erau supusi la lucrari peste puterile lor. Munciau numai pentru o hrana mizerabila si insuficienta, iar in caz de refuz, li se suprima mancarea si erau batuti pana la sange. In tot judetul sunt sapate transee, nu in scopul unei aparari, cat mai ales de a pune la munca populatia romaneasca istovita de foame si a distruge cladirile. Fiecare persoana, fara deosebire de sex si etate, era obligata sa sape zilnic un sant lung de 2 m., lat de 1 m., si adanc de 1 m. 60, si vai de acela care nu-si termina portiunea de lucru! Era batut pana murea. Intre multe alte cazuri, se citeaza si acela al copilului Gheorghe al Barbarei Lupu — de 11 ani — din comuna Sarighiol, mort din bataie”, descrie colonelul situatia de atunci.
Cadrilaterul a revenit sub administratie romaneasca in 1918 si a ramas in componenta Romaniei pana in 1940
Asadar, razbunarea bulgarilor pentru ambitia de la 1913 a conducatorilor nostri a fost cumplita si din punctul lor de vedere, intemeiata. Dupa incheierea Primului Razboi Mondial si Tratatul de la Neuilly, Romania s-a instalat din nou in aceasta regiune, pana in luna septembrie 1940, cand noul sef al statului era Ion Antonescu, dar cu toate acestea cedarea Cadrilaterului, in noul raport de forte mondial, devenise inevitabila.
“Antonescu, in ciuda faptului ca analizase vehement pozitia de pasivitate a lui Carol al II-lea la pierderile Bucovinei, Basarabiei si Ardealului, fiind chiar inchis intr-o manastire si pentru aceste critici, nu a indraznit sa ia atitudine la cerinta Bulgariei, semn ca, fie era de acord cu aceasta pretentie a statului de la sud de Dunare, fie nu dorea ca Romania sa fie distrusa, asa cum se transmisese dinspre Berlin. Prin urmare, incepand cu ziua de 13 septembrie 1940, cand Antonescu a ratificat aceasta cedare, teritoriul cunoscut drept Cadrilater s-a reintors la stapanul de drept”, potrivit istoricului focsanean Florin Dirdala.