Povestea bradului de Crăciun – Ce semnificație are

Sărbătorile de iarnă nu au acelaşi farmec dacă nu e zăpada, nu miroase a portocale şi nu împodobim un brad. În ultimii ani, din varii motive, sunt preferaţi brazii artificiali. Avantajos la ei este faptul că pot fi folosit ani la rând, îşi păstrează culoarea şi forma şi se deteriorează greu. Spre deosebire de ei, brazii naturali, odată tăiaţi, mor instant. Ştii însă că e povestea bradului de Crăciun?

Aroma de conifere nu trebuie să lipsească din nici o casă, mai ales cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Bradul e specific iernii, are un farmec aparte şi face parte din moştenirea noastră culturală. Bineînţeles, dacă vom căuta puţin, vom găsi inclusiv povestea bradului de Crăciun.

RomaniaTV

Bomba zilei! Salarii majorate cu 25% pentru bugetari, diferenţa se plăteşte retroactiv, adaptată la inflaţie, din 2018

Observatornews.ro

Valentina a avut parte de o moarte violentă. Raportul legiştilor în cazul adolescentei care a căzut de pe trotinetă

Se spune că, într-o zi, Iisus Hristos a coborât pe pământ alături de Sfântul Petru. În timp ce mergeau prin pădure, deodată s-a iscat o furtună grozavă. Căutând adăpost, singurul copac care i-a apărat a fost bradul. Aceasta este o veche legendă romanească.

Legenda românească a bradului de Crăciun

Furtuna aceea adusese cu ea grindina cât oul de porumbel, cerul se întunecase ca şi cum trebuia să se innopteza. Cei două căutau adapot şi cereau ajutor copacilor dimprejur. Fagii şi stejarii însă au refuzat să-i ocrotească, ei fiind atenţi să-şi păzească propriul frunzic. Pomii fructiferi refuzaseră şi ei. Cât despre alţii, ei bine, salciile şi plopii s-au făcut că nu-i aud. Doar bradul a spus:

„Fructe mândre pe care să le apar nu am, frunzişul meu e făcut din ace ascuţite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc şi mă socotesc nefolositor, dar dacă vreţi să-mi cinstiţi acoperământul cu prezenţa voastră, eu vă voi primi cum voi şti mai bine şi am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese”.

În ciuda acelor, Iisus Hristos şi Sfântul Petru s-au putut adăposti sub brad. După ce furtuna s-a potolit, iar soarele a aprut din nou, Iisus a zis:

„Dintre toţi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatălui Meu, te voi răsplăti. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-ţi mai lepezi frunzişul ca ceilalţi copaci, ci să-l păstrezi veşnic. Apoi, fie ca acele tale înţepătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere şi să le vindece bolile, astfel încât ei să te preţuiască cum se cuvine. Cât despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnă, când toate fructele pământului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească şi să pună pe ramurile tale toate bunătăţile, iar atunci când se vor strânge în jurul tău, ei să se gândească la Mine, pentru că tu eşti copacul cel mai drag Mie”.

De atunci, bradul cel falnic a devenit un simbol al Crăciunului. Considerat a fi cu daruri nemuritoare, el ne bucura ochii nu doar când împodobim pomul, ci şi primăvara şi vara, când e de un verde crud.