Povestea adevarata de viata a unei sotii si mame: „I-am facut oral sotului si tot ma insala! De ce??”

„Fac parte dintr-o familie cu frica lui Dumnezeu, care m-a crescut in spirit crestin si nu m-a lasat sa apuc pe cai prea libertine. M-am casatorit la 22 de ani cu un barbat pe care am considerat ca mi l-a harazit Dumnezeu si o vreme am fost fericita.

Parintii mei l-au placut de prima data si credeam ca va fi omul cu care o sa-mi legan nepotii pe genunchi la adanci batraneti.Insa dupa trei ani de casnicie am aflat pentru prima data ca m-a inselat. Intamplator, s-a scapat o ruda care il vazuse intr-o anumita imprejurare, cu altcineva. La vremea respectiva aveam deja un copil de un an si desi am fost devastata de veste, familia mea si mama in special m-au sfatuit sa tac si sa iert. Pentru ca asa sunt barbatii. Asa am facut.

Am pus familia mai presus de mandria de femeie, desi am sangerat in mine ori de cate ori se facea seara si ne bagam in pat impreuna, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu intelegeam cum poate sa fie atat de duplicitar, sa fie si cu mine, si cu altele.Intr-o alta zi, dupa aproape un an de la asta, l-am prins chiar eu ca se uita pe calculator la niste scene porno. Am incercat sa nu par prea socata si sa discut normal cu el. L-am intrebat daca ii lipseste ceva in casnicie de simte nevoia sa completeze. Asa am ajuns sa-i spun de fapt si ca stiu ca ma inselase. A admis, parca un pic cu regret si privindu-ma suspicios ca nu i-am reprosat nimic pana atunci. Adevarul e ca as fi vrut sa-i scot ochii, asa pornire salbatica aveam in mine la momentul ala. Dar Dumnezeu mi-a dat puterea sa ma comport cuminte si sa fac fata situatiei.Incurajat de linistea mea si de tonul discutiei mi-a spus ce si-ar dori. Ca viata noastra sexuala nu este asa cum ar vrea-o el. Ca simte nevoia unor „picanterii” pe care este dispus sa mi le arate, sa ma invete, daca nu le stiu, pentru ca asa fac toti barbatii cu femeile lor. Ca nu e ceva ce contravine vointei Domnului.M-am supus. De data asta nu am mai vorbit cu nimeni, ceva imi spunea ca daca i-as povesti mamei nu ar fi bine. Asa ca am zis sa-mi urmez barbatul si in pat, ca si in viata. In fond il iubeam si nu aveam de ce sa ma tem. 

Mi-e rusine sa va spun ce mi-a facut de atunci, si cred ca mi-ar fi rusine sa spun oricui. Dar am rabdat si am facut ce mi-a spus el sa fac. Mi-a aratat si niste filme, apoi mi-a zis ca ar trebui sa-i imitam pe oamenii aia din film. Nu am putut sa fac tot ce era in filme, dar am facut sex oral. Mi-am calcat pe senzatia de jena si de scarba si am facut asta. Lui i-a placut teribil. M-a invatat cum sa fac si m-a ghidat tot timpul. Iar la final m-a privit ca si cand ma vedea pentru prima data, cu alti ochi. A fost pentru prima data cand l-am vazut ca se uita la mine cu dragoste. Mi-a spus ca acela este supremul gest pe care-l puteam face pentru el si ca este ceea ce lui ii place cel mai mult pe lume.Am crezut ca abia atunci sotul meu m-a iubit. Si mai ales eram sigura ca de atunci incolo nu ne va mai desparti nimic, pentru ca ii oferisem tot ceea ce-si dorise. Totul era acasa, nu trebuia sa mai caute la altele.Din pacate m-am inselat. La cateva luni dupa ce ni s-a nascut al doilea copil, dupa cinci ani de casnicie, am aflat ca ma insela din nou. Cu o fetiscana de la el de la serviciu. De data asta nu am mai tacut si l-am intrebat cu amaraciune de ce? De ce daca eu i-am oferit totul acasa mai are nevoie sa umble pe alaturi si sa ne distruga familia? Mi-a raspuns ridicand din umeri ca asa sunt barbatii. Nu inseamna ca pe mine nu ma iubeste, sau ca vrea sa-si paraseasca familia. Ci ca are nevoi pe care, daca poate, si le satisface.Acum sunt intr-o stare confuza. Mama imi spune ca nu trebuie sa renunt la o familie frumoasa, sa ii privez pe copii de tatal lor, doar pentru niste fufe. Dar ea nu stie tot. Nu i-am spus ce v-am scris aici. Pentru ca mi-e rusine sa spun ce am facut cu sotul meu in pat. Si degeaba. Dar am nevoie de o indrumare. Mi-e rusine sa merg si la preot sa-i spun asta. Mi se pare ca parca m-a batut Dumnezeu, ca am nesocotit niste principii de viata sanatoasa, crezand ca o sa imi pastrez asa fericirea, si uite ca nu am reusit.

Si nu stiu ce sa fac, incotro sa apuc si ce decizie sa iau. Oare merita un astfel de om sa mai raman langa el? Oare merita pastrat un barbat pentru care sotia lui face totul, calcandu-si pe toate credintele si principiile, in timp ce el inseala mereu? Eu cred ca asta e o boala care nu se vindeca. Si parca refuz sa cred ca toti barbatii sunt asa. Sau oare mama si el au dreptate?

Nota redactiei. Aceasta poveste este adevarata. Subiectele sunt alese in urma mesajelor trimise la redactie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce tin de protejarea intimitatii celor implicati.

sursa:eva.ro