Unii joacă la pariuri chiar dacă nu se pricep, apelând la ponturile găsite pe internet. Deși există multe site-uri cu ponturi gratis, postate de tipsteri cu notorietate în domeniul sportului (jurnaliști de renume, foști sportivi, chiar pariori profesioniști), sunt persoane care preferă să plătească pentru „consultanță”. Au mai multă încredere dacă dau bani.
Acest fenomen a iscat o adevărată polemică în lumea pariorilor sportive: „merită sau nu să plătești bani pentru sugestii de pariere?”. În concluzia acestui articol, vom oferi un răspuns la întrebare.
Cumpărătorii de ponturi de pe internet se împart în două categorii principale: cei care vor să câștige constant din pariuri și cei care vor să se îmbogățească peste noapte. Prima categorie apelează, de obicei, la servicii pe bază de abonament. Site-urile care oferă astfel de servicii pretind că au un colectiv de pariori profesioniști și îl taxează pe client în funcție de numărul de ponturi furnizat săptămânal sau lunar. Teoretic, ele promit câștig. Practic, mai peste există și un disclaimer în care se spune că profitul nu este garantat lună de lună.
Naivii sunt agățați cu sloganuri „ieftine”
A doua categorie, a celor care visează să obțină averi din pariuri, este cea mai vulnerabilă. Naivii sunt agățați cu sloganuri găsite pe internet, gen „ponturi sigure 100%”, „Învingem casa de pariuri” sau „Câștig mare garantat”, lansate de indivizi care susțin că au informații de culise despre blaturi. Cele mai frecvente „ponturi sigure” sunt de tipul „1 pauză/2 final” sau „2 pauză/1 final”, care beneficiază de cote mari și foarte mari. „Țeparii” au pe pagina lor de Facebook sau de Instagram fotografii cu câștiguri fabuloase. Un cunoscător își dă seama foarte ușor că imaginile sunt editate.
Începătorii vând aceste ponturi mai ieftin. Experimentații cer și mii de euro pe un pont, știind că lumea are mai multă încredere în ceva ce costă mult. Să spunem că cineva plătește 400 de euro un pont „sigur 100%”, pe cotă 45. După meci, se va loga în contul de pariuri și va observe că balanța nu s-a rotunjit cu 18.000 de euro. Contrariat, va intra pe funcția prin care verifică biletele plasate, cum ar fi verificare bilet Superbet, și va vedea (biletul) roșu în fața ochilor. Nu o spunem noi, ci specialiștii.
Agențiile de pariuri ar bloca meciul
Nu trebuie să fii inginer NASA ca să îți dai seama nimeni nu ar risca să divulge pe internet informații despre blaturi, presupunând că le-ar avea. Dacă ar fi ceva serios, agențiile de pariuri ar bloca imediat respectivul meci. În al doilea rând, poliția poate intra pe fir. În al treilea rând, dacă cineva ar știi sigur că iese o cotă de 45, de ce nu ar paria chiar el pe ea?
Am găsit pe un site povestea unui ieșean care dădea pronosticuri pe bază de abonamente lunare contra-cost. Tipsterul profesionist avea 150 de clienți lunar, cărora le spunea încă de la început că nu le garantează profitul, dar care îl urmăreau de mult timp și aveau încredere. Există două genuri de oameni care vând ponturi: cei care sunt ca ieșeanul, care recunosc că nu pot face minuni, și cei care se bat cu pumnul în piept că vor produce bani, dar nu sunt sinceri. Nici măcar pariorii profesioniști, care trăiesc din această activitate, nu pot fi siguri că ies pe plus lună pe lună. Performanța lor este calculată pe termen lung.
Cel mai bine este ca pariorii să se inspire din pronosticurile găsite „la liber” și să meargă „pe mâna lui”, analizând meciurile alese. Nu se justifică să plătească pentru ponturi, din moment ce e clar că nimeni nu le poate garanta profitul.