Polipii intestinali: simptome, cauze și tratament

Polipii intestinali sunt tumori benigne ale colonului și rectului. Acestia se formează la nivelul peretelui interior al colonului, la nivelul membranei mucoase. Există mai multe tipuri de polipi: unii nu cresc și vor rămâne întotdeauna benigni (polipi hiperplazici, polipi hamartomatoși și polipi inflamatori), iar alții se vor dezvolta în tumori canceroase (polipi adenomatoși, numiți și adenoame). Aflați mai jos despre simptomele, cauzele și tratamentele polipilor intestinali!

Ce sunt polipii intestinali

Un polip este o tumoare benignă, în relief pe țesuturile colonului, mai mult sau mai puțin rotunjita, măsurând de la câțiva milimetri (cel mai frecvent caz) la câțiva centimetri. Riscul unui polip este se poate transforma într-o leziune canceroasă. Există mai multe tipuri de polipi, clasificați în funcție de: compoziția lor tisulară vizibilă la microscop (tip histologic), mărime, aspect, număr, caracterul lor familial sau nu.

Stirile PROTV

Un bărbat din Ploiești a sunat la 112 pentru că doi vecini nu răspundeau la ușă. Polițiștii au făcut o descoperire năucitoare

RomaniaTV

Acuzații DURE la adresa lui Honorius Prigoană. Un om foarte rece, închis și deloc prietenos. Caracterul lui ar lăsa de dorit. Ce s-a aflat acum despre el

Cei mai frecventi sunt polipii adenomatoși. Anumite tipuri de polipi sunt mai expusi riscului decât altele (tumori viloase, polipi mari).

Cauzele și factorii de risc ai polipilor intestinali

Polipii pot fi de origine izolată, adică fără antecedente familiale. Dimpotrivă, originea lor poate fi legată de prezența polipilor la alți membri ai familiei. În cele din urmă, poate fi în mod clar de origine genetică printr-o anomalie a unei gene.

Factorii dietetici pot juca un rol în evoluția mai mult sau mai puțin rapidă a unui polip către o leziune canceroasă:

• Mancare prea bogata in grasimi animale;
• Carne la grătar excesivă;
• Conținut scăzut fibre vegetale.

Simptomele polipilor intestinali

De obicei, polipii nu provoacă niciun simptom. În mod normal, nu există deteriorări în starea generală, pierdere în greutate sau apetit. Uneori sunt dezvăluiti de:

• Sângerări în scaun (sângerări rectale);
• Durere în rect sau nevoi false;
• Prezența mucusului în scaun.
• Uneori sunt observati la examenul rectal, atunci când sunt localizate în rect.
• Examinări și analize suplimentare

Examinările endoscopice (rectoscopie, colonoscopie) constau în introducerea prin anus a unui tub dotat la capătul său cu o cameră și ale cărui imagini sunt vizibile pe un ecran. Acest examen permite:

• Diagnosticul: vizualizarea polipilor și preluarea biopsiilor în același timp;
• Tratamentul, deoarece permite îndepărtarea polipilor atunci când nu sunt nici prea mari, nici prea numeroși.
• Aceste examinări necesită o pregătire a intestinului prin clisme sau prin purjare in ziua precedentă.

Colonoscopia

Numai studiul histologic (microscopic) al unei biopsii sau al polipului însuși confirmă caracterul său benign. Aspectul endoscopic este înșelător și nu poate fi în niciun caz suficient. Clisma cu bariu cu contrast dublu (examinare cu raze X), după o pregătire atentă a colonului, este uneori efectuată atunci când există o contraindicație a anesteziei generale necesare pentru o colonoscopie.

Evoluția și monitorizarea polipilor intestinali

Polipii intestinali pot crește și se pot transforma în leziuni canceroase în următorii câțiva ani. Când sunt eliminati, riscul este eliminat, sub rezerva monitorizării periodice.

Când există unul sau mai mulți membri ai familiei care au avut cancer de rect sau de colon, screeningul se efectuează între 30 și 40 de ani și monitorizarea este sistematică (la fiecare 5 ani, dacă prima colonoscopie a fost normală, la 1 – 3 ani dacă examenul constată unul sau mai mulți polipi);
Atunci când există anumite forme familiale și genetice sau când există mai mulți polipi, supravegherea trebuie să fie anuală;

Semnele transformării în cancer atunci când screening-ul nu a fost efectuat în ciuda riscului familial sau când supravegherea nu a fost efectuată de ani de zile sunt:

• Sângerări mai mult sau mai puțin vizibile în scaun;
• Perturbarea tranzitului intestinal (diaree, constipație, alternarea celor două);
• Pierderea în greutate sau apetit;
• Anemie.

Riscurile de transformare în cancer cresc odată cu vârsta, cu dimensiunea polipului și cu structura acestuia.

Tratamentul polipilor intestinali

Orice polip diagnosticat trebuie îndepărtat în timpul colonoscopiei, dacă nu este prea mare sau dacă nu sunt mulți. În aceste cazuri, poate fi necesară excizia chirurgicală a unei porțiuni a colonului (aceasta se numește polipectomie).