Polii politici se dau peste cap

Coaliția anti-Georgescu și nu coaliția pro-europeană, așa cum viclean se autointitulează, se consolidează în ceea ce privește majoritatea parlamentară, dar se splitează la prezidențiale. Dacă ar proceda altfel, ar pierde majoritatea în favoarea suveraniștilor în viitorul legislativ și nu ar mai avea nicio șansă la alegerea unui președinte în bătălia cu Călin Georgescu. Această mișcare politică creează efecte perverse. Fiindcă este generată de cauze perverse.
Și acum vin cu explicațiile. Pe Corect-News public astăzi lista deputaților și senatorilor care urmează să depună jurământul în viitorul parlament. Totalul suveraniștilor depășește cu mult totalul social-democraților. Numărul suveraniștilor este atât de mare, încât ei sunt la un pas de a face majoritatea în eventualitatea în care coaliția de conjunctură și de strânsură anti-Georgescu se splitează. O amenințare gravă pentru cele patru partide, care, dacă se întâmplă așa ceva, pierd cu certitudine guvernarea și nu mai au nicio șansă de a desemna un președinte, cu toată susținerea de care beneficiază de la cel de-al doilea stat subteran, născut din mizeria loviturii de stat în desfășurare. Cele patru partide sunt forțate să-și consolideze înțelegerile la nivel parlamentar, să-și bată în cuie majoritatea, dar, în același timp sunt în situația de a se despărți unele de altele la prezidențiale.

Acum se vorbește din această perspectivă despre doi poli. Un pol de dreapta, în epicentrul căruia s-ar afla PNL, și un pol de stânga, în epicentrul căruia s-ar afla PSD. Nu este clar unde se va duce la prezidențiale în aceste condiții electoratul UDMR. În principiu, UDMR este un partid de dreapta. Dar înainte de toate este un partid de nișă. Un partid oportunist. Care se duce acolo unde are mai mult de câștigat. Nu este de asemenea deloc clar ce se va întâmpla cu USR, un partid care a obținut un scor slab la alegeri, dar care în primul tur anulat de CCR a dat un candidat pe locul doi. USR este un partid progresist de tip neomarxist, care doctrinar nu se încadrează nici în stânga socialistă și nici în zona de centru-dreapta, pe care ar ocupa-o PNL în eventualitatea în care struțo-cămila se rupe și dispare cordonul ombilical care-i colora pe liberali în roșul socialist. Logic și mai ales igienic ar fi ca la prezidențiale să existe trei poli de putere. Cu trei candidați. Numai că în aceste condiții, în ceea ce privește bătălia pentru Cotroceni, soarta partidelor care au condus România în ultimii 35 de ani este pecetluită. Fiindcă va câștiga în mod categoric Călin Georgescu.

Stirile PROTV

Cel mai mare furnizor de energie din România a fost achiziționat de o companie maghiară de stat. Ce va urma

RomaniaTV

Cine va primi toți banii lui Mircea Diaconu. Avea o avere frumușică. Surpriză în testament!

Mă gândesc că dacă partidele își pun problema de a se splita la alegerile prezidențiale, de a merge cu candidați diferiți, probabil că liderii acestora au primit garanții serioase din direcția celui de-al doilea stat subteran, în sensul că domnul Călin Georgescu va fi scos din joc. Va fi arestat, anchetat și condamnat printr-o procedură de urgență, expulzat sau, Doamne ferește, chiar lichidat. Dacă nu este scos din joc în următoarele luni, candidații anti-Georgescu la prezidențiale nu au nicio șansă. Dar dacă este pus în picioare acest scenariu pe cât de excepțional, pe atât de îngrozitor, atunci locul lui Georgescu ar putea fi luat de George Simion, iar acesta la rândul său are toate șansele să câștige în bătălia pentru Cotroceni. Prin urmare ar trebui eliminat și Simion. Și la pachet să fie din nou scoasă din joc Diana Șoșoacă. Poate că în laboratorul creat de centrul de comandă al celui de-al doilea stat subteran s-a conturat un asemenea scenariu SF. Sincer însă, mă îndoiesc că va putea fi dus la bun sfârșit.

Oricum, în această situație, două partide politice vor avea, așa cum se preconizează, candidați proprii și nu vor mai merge la luptă cu vechii combatanți. PSD este în căutarea unui asemenea candidat, cred eu de sacrificiu, pentru că Marcel Ciolacu se codește din ce în ce mai mult să încerce din nou marea cu degetul, în timp ce PNL se uită disperat de jur împrejur, încercând să pună mâna pe un jucător prezidențial cu șanse cât de cât onorabile de a concura. Bolojan refuză, pentru că știe cu certitudine că va pierde, fiind total lipsit de orice carismă. În aceste condiții, prin utilizarea diferitelor baloane de încercare, sunt aruncate în joc numele lui Crin Antonescu, care nu zice nici „da”, nici „nu”, lăsând întredeschisă ușa, și numele lui Eduard Hellvig, fost șef al celui mai important serviciu secret al țării, dar și el lipsit de carismă, și el în situația de a da multe explicații. Dacă se va întâmpla așa, atunci până la urmă și Kelemen Hunor va fi tentat să candideze, pentru a-și întări mesajele către electoratul maghiar.

Toată această sarabandă legată de prezidențiale nu poate sta în picioare decât dacă există garanții ferme din direcția celui de-al doilea stat subteran cum că nu va exista niciun candidat suveranist în cursa pentru Cotroceni. Și chiar și așa, cum Dumnezeu va rezista o coaliție, în condițiile în care la Palatul Victoria cele patru partide vor trebui să colaboreze, iar în afara Palatului Victoria își vor scoate ochii?