Polakiurie, sau urinările dese! Care sunt cauzele și ce complicații pot apărea

Sunt persoane care suferă de Polakiurie, adică de urinări dese, dar nu apelează la ajutor de specialitate, considerând că situația în care se află este una normală Complicațiile care pot apărea în această afecțiune sunt foarte grave și pot duce chiar la impotență, în cazul bărbaților și naștere prematură la femei. Trebuie să menţionăm că tratamentul poate varia de la o persoană la alta și trebuie prescris doar de medicul specialist. Prezentul articol are doar rol informativ și nu ține loc de părerea medicului.

Ce este polakiuria?

Urinarea frecventă, cunoscută și sub numele de polakiurie, indică nevoia de a urină mai des decât de obicei, de obicei de peste 8 ori în decurs de 24 de ore, fără a consuma mai multe lichide decât de obicei. Deși termenii sunt adesea folosiți împreună, polakiuria nu este același lucru cu incontinența urinară, care implică eliberarea involuntară de urină.

RomaniaTV

Becali îl DISTRUGE pe Simion: ''A luat-o razna și ia substanțe. Primește ordine din Austria. E un om terminat. La revedere, pentru mine nu mai există''

Observatornews.ro

Câți bani trimit românii din diaspora în țară. Expert: Ţara se confruntă cu fenomenul ameninţărilor suprapuse

O persoană sănătoasă elimină aproximativ 70% din cantitatea totală de lichide pe care o consumă prin urinare. Pentru a menține o funcție renală normală, este recomandat să consumați între 1.500 și 2.000 ml de lichide pe zi. Pentru a menține un volum urinar zilnic de aproximativ 1.500 ml, o persoană ar trebui să meargă la toaletă aproximativ de 8 ori pe parcursul zilei.

Sindromul vezicii urinare hiperactive (SVU) se caracterizează prin nevoia frecventă de a urină. Cauzele acestui sindrom nu sunt pe deplin înțelese, dar esența sa constă în impulsul urgent și frecvent de a merge la toaletă. Simptomul principal al SVU este o dorință bruscă și intensă de a urină, care nu poate fi ignorată. În cazul unei vezici urinare sănătoase, comanda de golire a vezicii din creier este receptată, dar nu creează o situație de urgență, astfel încât puteți aștepta până când ajungeți la toaletă. Cu toate acestea, în cazul SVU, chiar dacă vezica urinară nu este complet plină, nu puteți amâna. Nevoia bruscă și urgentă de a urină preia controlul asupra situației.

Tratamentul recomandat pentru polakiurie este determinat de cauza subiacentă a afecțiunii. Poate include prescrierea de antibiotice pentru tratarea infecțiilor, administrarea de antiinflamatoare pentru a reduce inflamația, efectuarea de exerciții Kegel pentru a îmbunătăți controlul vezicii urinare, sau în cazuri mai grave, intervenții chirurgicale. Este esențial să consultați medicul pentru a evalua cauza specifică și pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament în funcție de situația dumneavoastră.

Ce complicații pot apărea?

Complicațiile legate de urinarea frecventă sunt deseori determinate de cauza subiacentă a afecțiunii. Spre exemplu, în cazul unei femei care prezintă urinare frecventă din cauza unei infecții a tractului urinar, netratată, aceasta poate dezvolta o infecție severă cu efecte sistemice. Acest lucru poate afecta funcția rinichilor și poate duce la îngustarea uretrei.

Complicațiile care pot să apară în urma urinării frecvente netratate includ:

• Recurența infecțiilor urinare
• Infertilitate
• Naștere prematură la femeile însărcinate
• Afecțiuni renale
• Insuficiență renală
• Uretrite recurente
• Septicemie
• Depresie
• Deshidratare

Pentru a determina dacă suferiți de polakiurie, medicul va începe prin a lua o anamneză medicală detaliată și efectuarea unui examen fizic. Dacă medicul suspectează o infecție a tractului urinar sau o infecție a prostatei, vă poate solicita să furnizați o probă de urină și poate efectua o analiză a acesteia.

De asemenea, medicul ar putea recomanda o cistoscopie pentru a examina interiorul vezicii urinare sau o ecografie pentru a inspecta vezica. În cazul în care medicul suspectează o mărire a prostatei, s-ar putea să recomande analize de sânge pentru a măsura nivelul de antigen proteic specific (PSA) din sânge, după care urmează o posibilă biopsie a prostatei.