Pițigoiul albastru, bijuteria pădurilor europene. Iată de ce este o specie uimitoare

Pițigoiul albastru, cunoscut de cercetători sub numele de Cayanistes caeruleus, este una dintre cele mai fermecătoare specii pe care le putem întâlni în pădurile și grădinile din Europa. Cu penajul său albastru intens și galben strălucitor, acest mic acrobat al aerului este foarte ușor de recunoscut și admirat.

Deși este o pasăre de dimensiuni mici, acesta compensează printr-un comportament jucăuș și un cântec vesel, care animă zona unde trăiește.

Pițigoiul albastru este un mic acrobat al naturii

Pițigoiul albastru este o pasăre de talie mică, având o lungime de aproximativ 10-12 cm și o greutate de doar 12 grame. Atinge în libertate longevitatea maximă de 14 ani și 6 luni. Ceea ce îl face cu adevărat foarte special este combinația sa de culori: capul, aripile și coada sunt de un albastru vibrant, pieptul este galben, iar ceea ce îl face cu adevărat distins, este dunga neagră de la ochi. Acest colorit nu este doar cu scop decorativ, ci îl ajută sa se camufleze mai ușor printre frunzele copacilor. Este o specie foarte răspândită în pădurile de foioase până la altitudini ce depășesc 1000 m, dar nu evită nici pădurile mixte, grădinile, livezile și parcurile din interiorul localităților.

RomaniaTV

Ce se întâmplă cu autopsia lui Felix Baumgartner. Abia acum s-a aflat decizia șocantă a autorităților

Observatornews.ro

Un livrator indian a arătat cât a câştigat doar luna trecută. E aproape dublu faţă de salariul mediu

Un alt aspect al pițigoiului albastru este agilitatea sa. Datorită corpului său foarte ușor și aripilor puternice, această pasăre poate executa în aer tot felul de acrobații impresionante. Este adesea văzut atârnând cu capul în jos în timp ce se hrănește, abilitate ce îi permite să ajungă la insecte și semințe ascunse.

Pițigoiul albastru este foarte vocal. Strigătul de contact între parteneri sau membrii cârdului, frecvent utilizate pe tot parcursul anului, este o notă scurtă și subțire „ți”, emisă singură sau în serii.

Comportament și adaptabilitate

Pițigoiul albastru este o pasăre sociabilă și curioasă, deseori găsindu-se în grupuri mixte alături de alte specii de păsări, cum ar fi pițigoiul mare sau țicleanul. Această strategie îi oferă o protecție mai mare împotriva prădătorilor și îi permite să descopere mai ușor surse de hrană.

În ceea ce privește dieta, pițigoiul albastru este un consumator oportunist. Primăvara și vara se hrănește în principal cu insecte, larve și păianjeni, ajutând astfel la menținerea echilibrului ecologic. Toamna și iarna, când hrana vie devine mai rară, apelează la semințe, fructe și grăsimi vegetale.  Caută hrana pe frunze, muguri și ramuri subțiri cu mare minuțiozitate (poate căuta până la 30 de minute într-un singur copac), dar în timpul iernii adesea se mișcă rapid prin frunziș pentru a găsi câte ceva.

Este o specie monogamă. Perechile formate rămân împreună de obicei pe toată viața. La sfârșitul lunii februarie pițigoii albaștri se separă treptat de cârdurile de iarnă și la începutul lunii martie se formează perechile. În martie masculii cântă, se iau la încăierare între ei, ademenesc femelele prin zborurile spectaculoase și prin etalarea penajului înfoiat, însoțite de bătăile tremurânde de aripi.

Femela depune între 6 și 12 ouă, pe care le clocește timp de aproximativ două săptămâni. Puii sunt hrăniți intens de ambii părinți și cresc rapid, părăsind cuibul după alte trei săptămâni. Rata de supraviețuire a puilor este destul de redusă din cauza prădătorilor naturali, dar specia de pițigoi albaștri rămâne numeroasă datorită capacității sale de reproducere ridicate.