Piftele sau chiftele? Iată care este forma acceptată și de ce este important să o folosim corect

Piftele sau chiftele? Aceasta este una dintre cele mai mari dileme lingvistice când vine vorba despre preparate culinare. Puțini știu și că acest cuvânt este împrumutat din limba turcă.

Substantivul din articol denumește un preparat culinar foarte gătit și iubit în bucătăria românească, însă care este pronunțat diferit, după cum se aude la cei din jur sau după cum îl cunoaște fiecare.

Cum este corect, piftele sau chiftele?

În contextul culinar românesc, forma acceptată și corectă a acestui substantiv este „chiftea”. Termenul acesta provine din limba turcă, unde este denumit „kofte”, care înseamnă o bucată de carne tocată, condimentată și apoi coaptă sau prăjită.

RomaniaTV

Anunțul MOMENTULUI, în România! Nicușor Dan, totul despre introducerea stagiului militar obligatoriu

Observatornews.ro

Uleiul de măsline din Kaufland şi Penny, dus la analize. Ne-am întors cu ANPC după rezultate

În ceea ce privește pifteaua, aceasta este o formă incorectă, rezultata în urma unei interpretări greșite a variantei originale. În această situație, este foarte important să cunoaștem și să utilizăm termenii ce sunt corecți în preparatele noastre, astfel încât să menținem exactitatea și autenticitatea rețetelor.

11:00

FOTO Idee sau ideie? Iată care este forma corectă și de ce este important să o știi

14:54, 27 May 2025

FOTO Chiftelele cu sos alb – Rețetă delicioasă, cremoasă și foarte simplu de preparat

Pe lângă denumirile menționate, mai există și alte regionalisme, precum cheftea și chioftea, ce sunt folosite mai ales în Muntenia, născute din hipercorectitudine. Acestea se formează, întrucât unii vorbitori de limba română consideră că pronunția cu „pi”, față de cea cu „chi”, în unele cuvinte, este cea corectă, ceea ce este o eroare. De exemplu, în loc de „picior”, aceștia spun „chicior”.

Singura formă literară ce este corectă pentru acest termen este „chiftea”, ce are pluralul „chiftele”, care a fost împrumutat din limba turcă, precum alte multe cuvinte din domeniul culinar.

Știind aceste informații, este foarte important să folosim corect termenul, întrucât nu doar că respectă originea cuvântului, dar contribuie și la păstrarea autenticității felurilor de mâncare. Utilizarea sa corectă transmite rețetele generațiilor următoare și îi educă pe cei din jur despre cultura românească.

Iată câte cuvinte din limba română provin din limba turcă

Limba turcă a avut timp de multe secole o influență semnificativă asupra limbii române, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Această influență a fost rezultatul unui context istoric în care Imperiul Otoman și-a extins dominația și a exercitat o influență semnificativă asupra vieții economice, administrative și sociale.

Numărul cuvintelor ce au fost împrumutate se ridică la peste 2.700. Multe dintre cuvintele pe care noi astăzi le utilizăm zi de zi, provin din limba turcă.

Câteva dintre cuvintele împrumutate, care sunt folosite frecvent în limba română sunt: bacșiș, cafea, caisă, capac, caraghios, cașcaval, chef, chibrit, cearceaf, chioșc, basma, bre, belea, burghiu, ciorap, chioșc, cântar, ciorbă, derbedeu, dovleac, dulap, furtun, farfurie, geantă, dușman, ghiveci, geamantan, haz, ibric, maimuță, magiun, moft, narghilea, musafir, perdea, rachiu și șiret.

De asemenea, în Dobrogea, localnicii au păstrat denumirile turcești, ce oferă un farmec aparte zonei dintre Dunăre și Marea Neagră. Denumirile ce au fost păstrate sunt pentru apele lacurilor Techirghiol, ce era numită Ghiolul lui Tekir, Siutghiol, ce era Ghiolul mare, Razelm, Edighiol, Tașaul și Bugeac.

Prima influență turcă a început în Peninsula Balcanică în secolul al XIV-lea, unde au pătruns o serie de cuvinte, care au făcut parte din fondul principal lexical al limbii române.

Printre cuvintele împrumutate se află și „chiftele”, care este spus adesea într-o formă incorectă, și anume „piftele”.