Petrica Radu este din Iași și are o meserie total neașteptată pentru o femeie. Totuși, pentru ea este locul unde se simte cel mai bine
Petrica Radu lucrează în atelierele de la depoul CTP Iași de la Gară, ca sudor. Totuși, cariera ei a început cu trei decenii în urmă, când a fost angajată la Șantierul Naval din Galați. Timp de zeci de ani a construit nave, iar acum se ocupă de piesele pentru tramvaie.
Petrica Radu este singura femeie din Iași cu această meserie
Petrica Radu are 57 de ani și este la origini din Galați, însă viața a avut alte planuri pentru ea. A devenit sudor fără să cunoască prea multe despre această meserie, însă, când privește înapoi, nu regretă nimic. Companiile caută muncitori pentru meseriile pe cale de dispariție.
„Eu, de origine, sunt din Galați, din satul Roșcani, comuna Băneasa. Acolo am crescut. După care am plecat la Galați să fac școala profesională, unde am fost într-o clasă de fete unde ne învățau să sudăm. Nu știam unde merg exact, așa erau vremurile pe atunci. Acolo am prins locul. Totuși, mi-a plăcut enorm această meserie, încă de la început. În 1986, am terminat școala și m-au angajat direct la Șantierul Naval Galați. M-au repartizat într-o echipă și am intrat direct la producție”, povestește Petrica Radu.
Deși era un mediu dificil, Petrica nu s-a plâns niciodată, dimpotrivă, și-a făcut meseria cu plăcere. Ea a lucrat 33 de ani la Șantierul Naval Galați, unde a lucrat la zeci de nave.
„Era foarte dificil acolo, mai ales pentru o femeie, dar asta m-a ambiționat și am vrut să îmi fac treaba cât mai bine. Lucram în condiții grele. Țin minte că aveam niște aparate de sudură mari, industriale, foarte performante. Mergeam târâș pe sub nave, cu lampa, ca să pot suda partea inferioară. După, cum am început să capăt experiență, am avansat. Știam ce am de făcut, în orice situație. Cred că am construit zeci de nave cu colegii mei, nici nu mai știu exact. Am prins perioada când lucram și sâmbăta, și duminica, iar în schimb ne dădeau o zi liberă în timpul săptămânii, prin rotație. Aveam salariu, la început, 1.900 de lei, nu era foarte mult atunci, însă, cu anii, salariul a început să îmi crească. Trebuia să înveți meseria, să performezi”, își amintește femeia.
S-a mutat în Iași, în 2019
După 33 de ani la Șantierul Naval Galați, femeia a demisionat din cauza unor probleme personale și a vrut să își reînceapă viața în alt loc. Astfel, după o discuție cu fiica ei, s-a mutat la Iași.
„În anul 2019 am avut o problemă în familie. Am trecut printr-o despărțire și am simțit nevoia să încep de la zero totul. Fiica mea era deja în Iași, deoarece a făcut facultatea aici și lucrează în domeniul IT. Am discutat cu ea și mi-a spus să mă mut aici. A fost dificil la început, însă acum m-am obișnuit, mă pot considera ieșeancă. Mai am un fiu, care este inginer și lucrează tot la Șantierul Naval Galați”, a mai adăugat femeia.
Nu a putut sta departe de meserie
După ce s-a mutat în Iași, Petrica Radu nu a putut sta deoparte de meseria de sudor. Printr-o întâmplare, a ajuns să își depună un CV la CTP Iași, a dat probe, iar în câteva zile a fost acceptată. Acum se ocupă de întreținerea pieselor pentru tramvaie.
„Când m-am mutat, stăteam la balcon, în blocul unde locuia fiica mea, și am văzut deodată o flamă de la sudură. Venea dinspre depoul de tramvaie, dar eu nu știam ce este acolo. Mi-am întrebat fiica ce întreprindere are sediul aici și mi-a spus despre ce este vorba. Imediat i-am spus să îmi trimit CV-ul la CTP, deoarece vreau să mă angajez ca sudor, doar că nu am primit niciun răspuns după 3-4 zile. M-am ambiționat și am mers direct cu CV-ul în mână la sediu. S-au uitat peste el și m-au chemat a doua zi la probe, iar imediat am primit postul”, a precizat Petrica Radu.
Colegii din atelier nu se așteptau ca o femeie să lucreze ca sudor, însă, cu timpul, s-au obișnuit.
„La început, colegii se uitau puțin ciudat la mine, deoarece nu mai văzuseră o femeie care să lucreze în acest domeniu, dar eu nu am dat importanță la acest lucru, aveam problemele mele personale. După ce a trecut timpul și au văzut că îmi cunosc meseria, și-au schimbat imediat părerea despre mine. Acum mă înțeleg foarte bine cu toată lumea, nu am probleme. Desigur, este diferit de ce făceam la Galați, este mai simplu, dar tot îmi dau tot interesul să fac o treabă bună”, transmite angajata de la CTP Iași.
Nu ar renunța niciodată
Deși femeia a ieșit deja la pensie, ea nu poate sta departe de ceea ce a făcut toată viața. Astfel, vrea să continue cu această meserie, cât timp va mai putea.
„Nu am vrut niciodată să renunț sau să fac altceva, asta este o pasiune pentru mine, este meseria pe care o iubesc. Anul trecut, am primit decizia de pensionare la Galați. Când am auzit, nici nu voiam să merg, îmi era frică că nu voi mai putea lucra. Vreau să continui să fac această meserie cât o să mai pot, nu vreau să mă retrag la pensie”, a încheiat Petrica Radu.
Petrica Radu practică o meserie total neașteptată pentru o femeie, la CTP Iași, însă, pentru ea, este marea sa pasiune.
Cred ca are niste probleme de identitate sexuala. Nu prea iti dai seama daca e femeie sau barbat. Probabil ca nici ea nu mai stie 🙂
Nu fi rău, nu-i o rușine să muncești, rușine este să furi, să înșeli, să stai pe banii statului. Înainte de 89 era plin de femei care lucrau pe șantiere și în fabrici cot la cot cu bărbații. Tot respectul pentru doamna care își iubește meseria, putea să meargă ca badantă în Italia dar a ales să rămână aici să facă ce știe mai bine. Un lucru e sigur, cu meseria nu va muri de foame.
Da, asa era inainte de 89. Doar motivele difera. Atunci o faceai de nevoie. Acum, de placere.
cred ca ma ta are o problema ,nu stie daca te’a facut cu un bou sau cu un magar
Respect pt dumneavoastră doamna. Toate cele bune.
Articol povestioară cam exagerat cu alba ca zăpada și cei 7 pitici !, nu este unicat ea , doar in Iași oraș industrial existau mii de femei sudorițe acum 20, 30 , 40 de ani !, toate fabricile mari de la CUG, NICOLINA, IPA…. , toata zona industriala aveau sute de femei sudor angajate !, reporteraș mai intreabă lumea inainte de a scrie povești de vînătoare
Felicitari, doamna! Sanatate si mult noroc!
Va minunati si comentati degeaba, pana in 1989 erau zeci de femei sudorite care sudau cot la cot cu barbatii in sudura cu electrozi,
lucau 3 ture la marfa pentru export si cand era urgenta si cate 10-12 ore inclusiv sambata si uneori si duminica, si mai aveau si 3-4-5 copii acasa ca asa cerea partidul.
Doamna este o adevarata inspiratie!
Sa iti urmezi pasiunea si sa lupti sa ajungi unde vrei indiferent de piedici este doar ceva de admirat si aspirat.
Felicitari!
Dacă vedeam o femeie gropar mă mai miram și eu !, da așaa, cine nu a mai văzut o sudoriță ?
Felicitări doamnei Petrica Radu pentru remarcabila sa carieră și devotamentul față de meseria de sudor! Este o adevărată inspirație pentru noi toți. Ca director general al CTP Iași, sunt extrem de mândru să o avem în echipa noastră. Doamna Radu demonstrează zi de zi că pasiunea și munca asiduă pot duce la performanță, indiferent de gen. Faptul că este singura femeie sudor din Iași nu face decât să o facă și mai remarcabilă. Experiența ei vastă acumulată în deceniile de muncă la șantierul Naval din Galați este un atu extraordinar pentru Compania noastră. Abilitățile ei tehnice, determinarea și spiritul de echipă sunt calități esențiale pentru a asigura întreținerea și reparațiile la nivelul așteptat de călătorii noștri. Îi mulțumesc doamnei Radu pentru devotamentul ei și sper că va continua să lucreze alături de noi cât mai mult timp posibil. Angajați ca dânsa sunt greu de găsit și reprezintă o adevărată comoară pentru orice Companie. Respect și prețuire pentru munca depusă!