Pentru ce sunt bune diureticele? În cazul căror afecțiuni acestea sunt prescrise

Diureticele, cunoscute și sub denumirea de „pastile de apă”, sunt medicamente utilizate pentru a influența echilibrul de apă și săruri în organism prin stimularea eliminării excesului de lichide prin urină. Aceste medicamente sunt prescrise pentru o varietate de afecțiuni medicale și îndeplinesc mai multe scopuri benefice în tratamentul acestora.

Diureticele sunt frecvent utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale. Ele acționează prin eliminarea excesului de lichid din organism, reducând volumul de sânge și, implicit, scăzând presiunea arterială.

Stirile PROTV

Rusia amenință pe față România. „Moscova ar putea bombarda ținte militare”. Ce țări mai sunt în vizorul Kremlinului

RomaniaTV

Bani mai mulţi pe cardul românilor din octombrie. Avem DOCUMENTUL

În ce situații trebuie administrate diureticele? Sfaturi oferite de medici

În cazul insuficienței cardiace, inima nu funcționează eficient pentru a pompa sângele. Diureticele ajută la eliminarea lichidului în exces din plămâni și țesuturi, reducând astfel încărcătura inimii și ameliorând simptomele, cum ar fi edemul (umflarea) și dificultățile de respirație.

Edemele, sau acumularea excesivă de lichid în țesuturi, pot apărea în diverse condiții, precum afecțiuni renale, hepatice sau insuficiență venoasă. Diureticele sunt prescrise pentru a controla și reduce umflăturile.

În anumite boli renale, cum ar fi sindromul nefrotic, diureticele pot ajuta la eliminarea proteinelor și a lichidelor în exces în urină, menținând echilibrul hidric. Pentru prevenirea formării calculilor renali, diureticele pot fi utilizate pentru a crește volumul de urină și a diminua concentrația substanțelor care contribuie la formarea calculilor.

În timpul căror afecțiuni este indicat să luați aceste medicamente?

În cazul bolilor hepatice, cum ar fi ciroza, diureticele pot ajuta la gestionarea edemelor abdominale și a acumulării de lichid în cavitățile corpului. Diureticele pot fi prescrise pentru a gestiona retenția de lichide asociată cu sindromul premenstrual, ameliorând simptomele precum balonarea și disconfortul.

Este important să se realizeze monitorizări regulate pentru a evita dezechilibrele electrolitice, cum ar fi scăderea nivelului de potasiu. Efectele secundare pot include sete crescută, modificări ale tensiunii arteriale și afectarea funcției renale în cazuri rare.

Trebuie să știți că diureticele sunt utile în tratamentul unor afecțiuni variate, contribuind la menținerea unui echilibru hidric sănătos în organism. Cu toate acestea, administrarea lor trebuie să fie atent monitorizată de către profesioniștii medicali, iar pacienții trebuie să fie conștienți de necesitatea respectării prescripțiilor medicale pentru a evita posibilele efecte secundare și complicații.

Care sunt cele mai bune diuretice?

Alegerea celui mai potrivit diuretic depinde de afecțiunea specifică pentru care este prescris și de caracteristicile individuale ale pacientului. Medicii selectează diureticele în funcție de nevoile medicale, tipul afecțiunii și prezența altor condiții de sănătate ale pacientului.

De exemplu diureticele tiazidice sunt utilizate în mod obișnuit pentru tratarea hipertensiunii arteriale. Acestea pot fi prescrise și în cazul edemelor asociate cu insuficiența cardiacă. De exemplu, diureticele de ansă sunt eficiente în eliminarea excesului de apă și săruri. Acestea sunt prescrise în special în cazurile de insuficiență cardiacă congestivă și edeme severe.

De asemenea, diureticele sparing de potasiu mențin nivelurile de potasiu în sânge, contracarând pierderile de potasiu asociate cu alte diuretice. Pot fi utilizate în afecțiuni renale sau în cazul în care este necesar să se evite scăderea semnificativă a potasiului. Înainte de a începe sau modifica tratamentul cu diuretice, pacienții ar trebui să discute cu medicul lor pentru a primi recomandări specifice și pentru a evita riscul de efecte secundare sau interacțiuni medicamentoase nedorite. Auto-medicamentul și ajustarea dozelor fără consult medical pot avea consecințe negative asupra sănătății.