Părintele Marian are grijă de familiile nevoiaşe! A vrut să se facă polițist, dar moartea mamei i-a schimbat destinul

Părintele Marian are grijă de familiile nevoiaşe din mai multe sate din județul Vrancea. Aceste este un preot din județul Vrancea care are grijă de copiii și mamele aflate în nevoie sau gonite de acasă.

Părintele Marian are grijă de familiile nevoiaşe!

Părintele Marian Tudor, din județul Vrancea este un preot cu har duhovnicesc. În zilele noastre, de multe ori constatăm că preoţia, arta de a sluji cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, a devenit pur şi simplu o meserie şi nu mai este vorba niciun moment despre har sau despre conexiune cu divinitatea. Sunt şi cazuri, unde, din fericire, preoţii sunt adevăraţi îngeri pentru cei aflaţi la ananghie. Aşa este cazul preotului Marian Tudor. Acesta a devenit un adevărat înger păzitor pentru familiile greu încercate de viaţă.

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

Marian Tudor poate fi considerat un adevărat înger pentru copiii și mamele aflate în nevoie sau gonite de acasă. Cu credință în Dumnezeu și cu multă voință, părintele a salvat din sărăcie zeci de familii și chiar sate din întreaga țară.

Părintele este un înger pe pământ care apelează la bunătatea oamenilor pentru a face bine altor persoane nevoiașe. Preotul Marian Tudor este un om cu mult har și dragoste de oameni, care dă copiilor șansa unei vieți mai bune și mamelor liniște și adăpost.

Marian Tudora reușit să deschidă un centru social pentru familii nevoiașe unde i-a luat și pe micuții Mihai și Cătălin, pe atunci rupți de civilizație, acum puțin mai dezghețați, dar nu prea vorbăreți. Copiii de atunci care au apărut la TV sunt mecanicii auto de acum, care locuiesc în centrul pe care preotul l-a ridicat chiar la el, acasă, la Găgești.

Într-o zi de noiembrie, Moş Crăciun pare că a încurcat anotimpurile şi hainele. Era deghizat în preot şi împărţea cadouri. Pentru copii, bucuria e atât de mare încât nici nu-şi mai bat capul să dezlege misterul. Se cuvine, însă, pentru noi, oamenii mari, să facem puţină lumină în această poveste.

„Aşa împărţim mereu. Avem o doamna din Canada care ne trimite constant. Cam o data pe lună”, spune Marian Tudor, preot. „Cele mai multe mămici provin tot de prin centre, sunt cele care au crescut prin centre, care nu au părinţi, care nu au niciun fel de susţinere. Vin mame care sunt scoase afară în toiul nopţii, iarnă, pe frig, pe ger, şi nu au unde merge, mămici care se satură de calvarul pe care îl trăiesc acasă“, povesteşte Marian Tudor.

Moartea mamei l-a îndrumat spre biserică

Marian Tudor și-ar fi dorit să fie poliţist. Dar, după moartea fulgerătoare a mamei şi-a schimbat brusc planurile. Pentru că dorinţa mamei era ca el să îmbrace hainele preoţeşti.

„De multe ori m-am gandit la lucrurile acestea… Cum am ajuns să fac ce fac astazi. Simt o bucurie foarte mare când stau lângă copiii pe care reuşesc să îi văd zâmbind, să îi ajut cu ce au ei nevoie, şi cred că mă regăsesc pe mine în copilărie, pentru că nici noi nu am avut o copilarie prea frumoasă. Am fost patru fraţi, am rămas fără mamă de mici. Veneau şi la noi oameni cu diverse ajutoare, îmi amintesc de Paşti, de Crăciun, primeam saci cu haine. Ne bucuram atât de tare când găseam câte un lucru care ni se potrivea, probabil de acolo, nu-mi explic. Ideea e că tot ce fac, fac din suflet şi cu mare bucurie“, spunea Marian Tudor, preot.

Tânărul preot Marian Tudor a fost singurul om care le intra în curte. Şi singura voce care a strigat după ajutor. Gesturi absolut impresionate s-au petrecut sub ochii lui. Într-un an, de Paşte, s-a trezit în comună cu un grup de deţinuţi. Renunţaseră în acea zi la hrană, ca să doneze totul oamenilor sărăci din Glodeanu.

„Uite, iţi dau medalionul meu. Îţi place? A fost al băieţelului meu. El e îngeraş acum”. Nu va uita niciodată această scenă. Şi nici chipurile a doi fraţi ca două mici sălbăticiuni. „Cum te cheama pe tine?” Nu ştia să spună nici măcar asta. Că îl cheamă Mihai. Iar pe fratele lui Cătălin. „Nu cred că îi mai recunoaşteţi, au crescut. Ei sunt copiii de la Glodeanu, de la prima mea parohie”, spune preotul.

Când şi-a încheiat misiunea la Glodeanu, după a reuşit să deschidă aici un centru social pentru familiile nevoiaşe, i-a luat cu el pe Mihai şi pe Cătălin. Să fie sigur că le va fi bine. Locuiesc în centrul pe care preotul l-a ridicat la el acasă, la Găgeşti.

„Mi-am dorit să vin aici dat fiind că au fost locurile în care am copilarit, tatăl meu a rămas singur, şi voiam să fiu mai aproape de el, am cerut la un moment dat transferul, ştiam ca s-a eliberat parohia de aici din Găgeşti. Dumnezeu a lucrat şi am reuşit să cumpărăm casa aceasta, cu ajutorul unui domn din Bucureşti. A cumpărat-o, ne-a lăsat-o în comodat, practic a cumpărat-o doar pentru noi“, mai spune Marian Tudor, cel care are grijă de familiile nevoiaşe.