Prima pagină » Local » Părăsit de părinții alcoolici, a fost crescut de bunică: „Mă doare sufletul când îl văd că nu are papuci!”
Părăsit de părinții alcoolici, a fost crescut de bunică: „Mă doare sufletul când îl văd că nu are papuci!”

Părăsit de părinții alcoolici, a fost crescut de bunică: „Mă doare sufletul când îl văd că nu are papuci!”

25 feb. 2022, 02:00,
Cosmina Puiu în Local

O bunică în vârstă de 66 de ani își crește singură nepotul de la vârsta de 4 luni, deoarece părinții alcoolici ai băiatului nu și l-au dorit. Aceasta nu a reușit să îl adopte, însă a fost crescut de bunică în ultimii 14 ani. Femeia nu este tutorele legal al băiatului și nu beneficiază de alocație. Cum bătrâna are o pensie mică, Paul Briceag este nevoit să meargă la școală cu niște haine ponosite și cu 2 lei în buzunar

Maria Roșu, bunica băiatului, a încercat până acum să evite scandalurile cu părinții biologici ai băiatului și a renunțat la alocația pe care nepotul ei, Paul, ar fi trebuit să o primească de la stat.
Bătrâna încearcă să-l crească pe acesta doar cu banii din pensia mică pe care o are. Totuși, băiatul are acum 14 ani și nevoile și dorințele sale au crescut, iar bătrâna nu-l mai poate ajuta așa cum și-ar dori.

Maria a fost pentru Paul și mamă, și tată, iar iubirea și grija ei pentru el a compensat dragostea pe care i-ar fi putut-o oferi părinții biologici. Până în acest moment ea a făcut tot posibilul să-i poată oferi un trai decent.

Paul a fost crescut de bunică. Cei doi trăiesc dintr-o pensie de 1.000 de lei lunar!

o casa

Aceasta este casa pe care cu greu au făcut-o, când încă Paul era micuț

Maria Roșu are o pensie de 1.000 lei lunar din care trebuie să îngrijească și casa, să cumpere mâncare, lemne, dar și cele necesare băiatului pentru școală. Deși își dorește să îl ajute cât poate de mult, Maria nu reușește, însă, întotdeauna să aibă bănuți pentru atâtea caiete, pentru hăinuțe și pentru pachete la școală. Până acum a găsit întotdeauna soluții alternative, astfel, încât, caietele neterminate din anii trecuți le folosea și în anul ce urma.

„Am 1.000 de lei pensie și trebuie să cumpăr lemne, mâncare, caiete, pixuri. Nu mai zic de ghiozdan, caiete speciale și altele… E greu, el a crescut și dorințele și nevoile lui au tot crescut! Mă doare sufletul când îl văd că vrea o haină nouă, niște papuci noi și eu nu am să îi cumpăr…”, a zis plină de tristețe bunica.

Aceasta a încercat să îi ofere cea mai bună educație, să-l îndrume pe o cale bună și să-l învețe să poată mai târziu să-și câștige o pâine. Acum își face griji că ea va păți ceva și Paul nu va avea cu cine să rămână. Acesta nu-și dorește să crească alături de altcineva pentru că își iubește bunica mai mult.

„Eu mereu îl învăț de bine. Îi spun să învețe, să respecte. Și față de părinții lui îi spun să aibă o atitudine respectuoasă. De ziua lor, când îl pun să le dea un telefon, Paul spune «sărut-mâna, mămică, tăticule!» Ei n-ar fi făcut așa ceva pentru el… Dar eu așa cred că e frumos și el mă ascultă. Chiar dacă nu are de toate, Paul învață bine”, a adăugat Maria.

Paul se duce cu 2 lei zilnic la școală. Pentru a face rost de bani, mai muncește prin sat

o cutie cu niste caiete

Acestea sunt caietele lui Paul

Cerințele sunt mari și, pentru a nu exista diferențiere între el și alți colegi din clasă, Maria face niște sacrificii uriașe. Aceasta are grijă ca Paul să aibă măcar 2 lei pe zi la el, să își poată cumpăra câte un corn.

„La fiecare pensie calculez să-mi ajungă banii pentru toată luna. Îi dau doar câte 2 lei pe zi la școală, pentru că mai mult nu am. Vine acasă și spune că nu prea reușește să-și cumpere altceva decât un corn sau niște pufuleți”, a mărturisit femeia.

Aceasta ne mai destăinuie că Paul este ascultător și muncitor, încât oricând cineva din sat îi solicită ajutorul, el merge, indiferent cât de greu îi este. Întodeauna și-a dorit să aibă banii lui și să-și cumpere dulciuri și hăinuțe.

„El se duce și prin sat la muncă când îl cheamă cineva. Și își cumpără dulciuri. Își mai strânge bani de hăinuțe. A strâns anul trecut bani din colindă și muncă și și-a luat un telefon. Dar fratele lui mai mare l-a chemat la el și i-a furat telefonul… A plâns și a fost foarte supărat. A vrut să sune la poliție, dar s-a răzgândit, pentru că nu a vrut să-i facă rău fratelui său”, a mai precizat Maria.

Dorința cea mai mare a băiatului este acum să aibă din nou telefon, pentru că îi este și frică când pleacă de acasă. Se gândește să nu i se facă rău bunicii sau lui și să nu poată comunica. De asemenea, l-ar ajuta foarte mult și pentru școală.

„Acum își dorește un telefon așa de mult, dar nu mai are bani strânși. Nu mai are de muncă și nici eu nu am de unde să-i dau. Din pensie eu trebuie să cumpăr în casă… Mi-e milă de el, că toți colegii au telefon. Și dacă se vor face iar cursuri online, nu ar avea cum să se descurce. Și apoi mă mai gândesc și dacă pățește ceva și nu pot da de el”, a povestit plină de amărăciune Maria.

 o masa, niste geci , o icoana si un tablou intr-o camera

Aici își face temele băiețelul de doar 14 ani, care este crescut de bunica lui

Părinții nu l-au dorit pe Paul și nu au avut grijă de el niciodată

bucataria Mariei Rosu

Aici face bunica mâncare pentru nepotul ei atunci când are alimente

Părinții biologici ai copilului nu și l-au dorit, fapt pentru care Maria a decis să-l ia pe Paul și să-l crească așa cum o să poată ea. Aceasta ne-a povestit că indiferent de cât de greu îi este, mâncare pentru copil va procura întotdeauna.

„Eu în fiecare zi fac mâncare. Când nu am, mă împrumut, apelez la cineva, și în felul ăsta să am ce pune pe masă. El de mic a fost mai sensibil. Am stat cu el în spital și l-am tratat. I-am cumpărat pastilele pe care le-au prescris doctorii. I-am dat alimente sănătoase. Am făcut și eu ce am putut pentru el”, a subliniat Maria, bunica lui Paul.

Alocația este luată de către părinții biologici ai lui, iar Maria povestește reporterilor BZI că nu a vrut să se judece cu ei, pentru că sunt niște persoane alcoolice. Uneori, când vede că necesitățile lui sunt foarte mari, bunica se gândește că poate ar fi fost bine să ceară în instanță acordarea tutelei. Părinții lui Paul nu i-au cumpărat niciodată măcar o banană și nici nu au venit să-l vadă vreodată. Tocmai de aceea Paul nici nu-și dorește să meargă la ei acasă.

„Alocația o iau ei și o dau pe băutură. Dar eu, bătrână, ce să fac? Nu au venit niciodată la băiat, nici să vadă dacă e bine, niciun telefon nu i-au dat. Dar nici el nu vrea să se ducă la ei. Ultima oară când a fost acolo, au vrut să nu-l mai lase la școală”, a adăugat bătrâna.

Pornind de la cazul lui Paul, care a fost crescut de bunica Maria Roșu, Bună Ziua Iași inițiază o campanie de strângere de fonduri pentru a-i ajuta. Cei care doresc să îi sprijine, o pot face contactând redacția Bună Ziua Iași.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *