Pancreasul este o glandă endocrină care produce hormoni. Acesta este un organ accesoriu și o glandă exocrină a sistemului digestiv. Este un organ retroperitoneal cu cinci părți și un sistem de conducte interne. Pancreasul este alimentat de arterele pancreatice, care se ramifică din vasele înconjurătoare, și este inervat de nervul vag, de plexul roentric și de plexul mezenteric superior.
Acest organ este incredibil de puternic, are o funcționare excesivă și nereglementată poate duce la autodigestie. Viața și sănătatea umană depind direct de nutrienții și micronutrienții furnizați organismului în timpul digestiei. Pancreasul joacă un rol-cheie în „conducta” digestivă. Organul este mic, cântărind în jur de 70-80 de grame, el secretă zilnic până la 2 litri de suc pancreatic.
Pancreasul endocrin. Funcțiile acestuia pentru organism
Pancreasul este un organ unic, deoarece este atât o glandă cu secreție externă, cât și internă, ceea ce înseamnă că secretă secreții în tractul digestiv și hormoni în fluxul sanguin. Funcția secretorie externă constă în producerea de către celulele pancreasului a unui suc bogat în enzime și bicarbonați, care asigură descompunerea proteinelor, grăsimilor și carbohidraților din alimente în molecule care pot fi absorbite în intestin.
În timp ce unele enzime sunt excretate în lumenul intestinal în starea lor activă, altele necesită activarea de către alte enzime pentru a-și desfășura activitatea. Sucul pancreatic este secretat prin sistemul ductal al pancreasului, pătrunzând în intestin.
Funcția endocrină, adică intra-secretorie a pancreasului, este asigurată de celulele insulare. Insulele pancreatice nu au canale, astfel încât substanțele pe care le produc – hormonii – intră direct în fluxul sanguin. Majoritatea celulelor produc hormonul insulină, restul produc glucagon și somatostatină.
Unde se află pancreasul? Cum înțelegi că suferi de o patologie pancreatică?
Pancreasul este un organ glandular nepereche și este situat în spatele stomacului, la nivelul regiunii lombare. Lungimea medie a glandei este de 18-22 cm. Are 3 diviziuni anatomice: cap, corp și coadă. Capul pancreasului este înconjurat de duoden, iar coada atinge splina. Pancreasul se „ascunde” în spatele stomacului și a părții inițiale a duodenului. Suprafața sa posterioară este flancată de artere și vene mari și de rinichiul stâng cu glanda suprarenală.
O persoană care suferă de o patologie pancreatică simte dureri abdominale, are scaune grase, flatulență, balonare, scurgeri de gaze, malabsorbție și absorbție deficitară a substanțelor nutritive. De asemenea, mulți pacienți suferă de pierdere în greutate și alte semne de deficiență nutrițională. În plus, apar tulburările endocrine.
Deoarece pancreasul este adesea însoțit de alte boli digestive, pot apărea simptome de indigestie, greață persistentă, apetit redus sau inexistent, vărsături și râgâieli fără ameliorare. Sindromul durerii în bolile pancreatice este cel mai proeminent și caracteristic semn. De regulă, durerea nu este localizată, aceasta începe în secțiunile superioare și medii ale abdomenului, radiază spre spate și, uneori, face ocolul corpului.
Durerile provocate de pancreasul endocrin sunt simțite în brațul stâng, sub omoplatul stâng, în spatele sternului. De asemenea, acestea se pot îndrepta spre inimă sau spre partea stângă a maxilarului inferior. În unele cazuri, durerea este inițial localizată în spate. De obicei, durerea este declanșată sau exacerbată de mâncat, iar statul în poziție verticală și aplecarea în față ajută la reducerea acesteia.