Oreionul este o infectie virala contagioasa care determina cresterea in volum, dureroasa a glandelor parotide (glande salivare situate intre ureche si mandibula).
Oreionul este transmis atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta si de asemenea prin contactul cu obiecte recent contaminate cum ar fi servetele, batiste, pahare sau prin maini murdare.
Simptome – Incubatia dureaza intre 17 si 21 zile. Ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Bolnavul este contagios cu o saptamana inaintea aparitiei simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.
Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.
Complicatii – Oreionul ia in unele cazuri o forma neuromeningeana (meningita, encefalita, atingere a nervului auditiv), o pancreatita (inflamatie a pancreasului) si o orhita (inflamatie a testiculelor) sunt, de asemenea, posibile si susceptibile sa apara fara inflamatia parotidelor.
Tratament – Tratamentul, simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor. Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios. Dupa ce a avut oreion, subiectul este imunizat definitiv.
Prevenire – Exista un vaccin eficace, propus adolescentilor si adultilor tineri care nu au facut oreion, precum si copiilor trecuti de varsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul ROR).