Opera lui Cicero

Cicero a alcatuit o opera imensa. Se pot distinge in primul rand discursurile ciceroniene in numar de 58, care reprezinta o fericita armonizare intre talentul nativ, (ingenium), cultura vasta (doctrina) si practica forului (usus forensis). Discursurile acopera o perioada de 38 de ani (81-43 i. Hr.) de activitate retorica pusa in slujba cetateanului si a cetatii, „de la interesul sau nevoia carora niciodata nu m-au sustras odihna, placerea sau somnul” (Pro Archia poeta, VI, 12). Intre aceste discursuri se disting :
In Verrem (Impotriva lui Verres) – o serie de sapte discursuri tinute in 70 i.Hr. impotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei (73-70 i.Hr.), care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave si malversatiuni in timpul guvernarii Siciliei;
    se remarca de asemenea In Catilinam (Impotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvantari ciceroniene pronuntate impotriva lui L. Sergius Catilina, dupa descoperirea conspiratiei acestuia impotriva republicii;
    celebre sunt si cele 14 discursuri pronuntate impotriva lui Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea sa urmeze politica lui Caesar.

Vezi si Unul din cele mai impresionante discursuri tinute de Cicero

Cicero s-a remarcat si ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre parintii oratoriei antice. In tratatele sale, el face o incursiune in istoria oratoriei antice si o analiza a principalelor curente retorice care aveau adepti in epoca sa (aticismul si asianismul), dezbatand problema formarii oratorului si a functiei sale in societate; oratorul ideal (orator summus et perfectus) este, in conceptia lui, prototipul omului si cetateanului desavarsit, o personalitate complexa. El isi materializeaza ideile in tratate numeroase, dintre care sunt demne de amintit:

Vezi si Cicero:”In toate lucrurile care exista, adevarul trece dincolo de imitatie si copie.”

    De oratore libri tres (Trei carti despre orator) – tratat alcatuit in 55 i. Hr., dedicat lui Quintus, fratele sau si redactat sub forma unui dialog intre celebritatile forului roman Crassus si Marcus Antonius (omonim al generalului);
    Partitiones oratoriae (Diviziunea partilor artei elocintei) alcatuit in 54 i.Hr., un adevarat manual de retorica in forma dialogala intre Cicero-tatal si fiul sau Marcus;
    deosebit de valoroase sunt si alte doua lucrari ca Brutus, scris in 46 i.Hr., in care Cicero isi proclama idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor scolilor retorice, opunandu-se curentului aticist, prea simplu si sobru, care aparuse la Roma intre 51-50 i.Hr. si tratatul Orator, unde Cicero isi apara din nou idealul sau retoric moderat, amenintat de influenta crescanda a aticismului.

RomaniaTV

Moment stânjenitor pentru Andreea Antonescu. A cântat singură pe scenă, fără public: Și cântăm cu toții tare! Care toți? Erau 10 oameni cu tot cu personalul

Observatornews.ro

Viaţa în chirie a devenit prea scumpă pentru localnicii din Ibiza. Oamenii trăiesc în rulote sau corturi

Vezi si Descoperiri si inventii mai putin stiute ale lui Arhimede

Cicero are, de asemenea, o deosebita pasiune pentru filozofie, insuflata, dupa propria-i marturie, de reprezentantii principalelor doctrine din acea vreme (epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care ii audiase la Roma sau in Grecia, cu unii dintre ei pastrand relatii chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus si Posidonius, academicienii Philon si Antiochos).

Cicero se va dedica intru totul filozofiei dupa anul 56 i.Hr., cand, dezamagit de situatia politica, cauta un rost al existentei sale in scris, propunandu-si sa dea Romei o literatura filozofica proprie, in masura sa o elibereze de sub tutela spirituala a Greciei. Opera sa filozofica, chiar daca nu reprezinta un corpus doctrinar, trebuie apreciata pentru adaptarea modelelor filozofiei grecesti la spiritualitatea si mentalitatea romana si, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea caruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre lucrarile sale cu caracter filosofic, merita mentionate:

    De republica (Despre stat) – dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare si a calitatilor conducatorului ideal;
    De legibus (Despre legi) – tot un dialog politic pe tema legislatiei si a tipului ideal de constitutie;
    De natura deorum (Despre natura zeilor) – scriere pe tema existentei si esentei divinitatii;
    De divinatione (Despre divinatie) – abordand tema divinatiei ca har si arta a prezicerii viitorului;
    si in sfarsit De fato (Despre destin) – o expunere asupra problemei destinului.

Cicero are si o vasta corespondenta (peste 800 de scrisori) scrisa intre anii 68 si 43 i.Hr., care este in acelasi timp un dosar intim al scriitorului si o adevarata fresca a vietii Romei din vremea sa. Omul Cicero ni se descopera aici cu o surprinzatoare sinceritate prin atitudinile politice si civice, prin viata zilnica din for sau din familie.