În inima județului Caraș-Severin strălucește ca o bijuterie ascunsă Lacul Ochiul Beiului, o minunăție naturală alimentată de un izvor carstic subteran, purtând în adâncurile sale o nuanță aproape de neînchipuit.
Ochiul Beiului. Legende și mistere
Acest lac, monument protejat al naturii, își primește cu brațele deschise vizitatorii curioși. Situat într-o zonă cu natură sălbătica, în inima Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița, la granița dintre Munții Aninei și cei ai Locvei, el se înalță la 310 metri deasupra nivelului mării. Forma sa adâncă amintește de un crater străvechi, iar apa cristalină adăpostește în tihnă păstrăvii care dansează grațios sub privirile admirative.
Acest lac își țese povestea de-a lungul anotimpurilor, iar apele sale nu cunosc înghețul, păstrând mereu o temperatură constantă între 4 și 8 grade Celsius. Aici, în această oază magnifică, păsările migratoare găsesc adăpost, iar stârcii cenușii și rațele sălbatice găsesc căldura și hrana necesară, refuzând să plece către meleagurile calde în timpul iernii, preferând să rămână în România, sub cerul senin al sezonului rece.
În adâncul unei zone care te farmecă pe loc, unde splendoarea depășește orice închipuire, se află Lacul Ochiul Beiului, încărcat de legende și mister. Din vremuri străvechi, bătrânii povestesc că în noaptea Sânzienelor, ielele, ființe magice de ofrumusețe copleșitoare, se adună în jurul lacului, fermecându-i pe bărbați ca prin vrajă. În acele clipe magice, apa își schimbă culoarea, oglindind strălucirea tainică a lumii ascunse.
Legendele se întrepătrund ca într-un dans al ielelor. Bătrânii mai povestesc că, odinioară, vrăjitoarele veneau la lac pentru a săvârși diverse ritualuri, apa lacului fiind considerată un portal energetic de mare intensitate.
Locul care tratează depresia și te face să uiți de griji
În acest lac învăluit de taină, o altă legendă a prins viață, aducând la lumina zilei povestea unei fete de păstor asuprită de destin. Se spune că tânăra a fost răpită de un bei turc în perioada Imperiului Otoman. Fiind încarcerată de acesta într-un turn întunecat, aceasta a reușit să scape într-un moment de slăbiciune a paznicilor, dar soarta nu a fost de partea ei. Nu a mai trăit mult după aceea, căci destinul său s-a stins sub greutatea unei porunci aspre: să fie ucisă.
Fata s-a ransformat în apele Pârâului Beușnița chiar în clipa în care viața i-a fost curmată în mod tragic. Fiul beiului, cuprins de durere și de neputință, a plâns cu lacrimi amare, iar din lacrimile îndurerate s-a născut Lacul Ochiul Beiului, oglindind în apele sale durerea și iubirea neîmplinită. Într-un act de disperare, fiul beiului și-a pus capăt suferinței în același loc, lăsând în urma sa doar amintirea unei iubiri pierdute și a unei nefericiri fără margini. Astfel, lacul a prins conturul unui crater oval sau al unui ochi mare, cu diametrul de aproximativ 20 de metri.
Lacul Ochiul Beiului se găsește în apropierea celor trei cascade ale râului Beușnița și a rezervației naturale cu același nume, într-o zonă împânzită de sălbăticie și istorie, unde ruinele cetății medievale Ilidia adaugă o notă de mister și farmec. Aceste împrejurimi fermecătoare alcătuiesc unul dintre cele mai atrăgătoare puncte turistice din Banat.
Transparența cristalină a apei și nuanța sa turcoaz, aproape desprinse dintr-o poveste, transformă lacul într-un adevărat colț de basm, în care umbrele legendelor, frumusețea pădurii de brad și înălțimile cerului se oglindesc în liniștea apelor. După doar câteva clipe petrecute în această oază de liniște, stresul cotidian, agitația lumii moderne și toate grijiile lumii par să se topească, lăsând în urmă doar pace și armonie. Se spune că cei care ajung măcar o dată pe an la Ochiul Beiului vor avea parte de o sănătate de fier și un echilibru aparte, iar gândurile întunecate și depresia se vor risipi.