Oboseala cronică ar fi o boală inflamatorie

Sindromul de oboseală cronică, denumit și encefalomielită mialgică, este o boală neurologică. Apare brusc, cel mai adesea în jurul vârstei de 30 de ani, fără să se fi găsit încă o cauză specifică. Doar simptomele pot determina dacă aveți această boală.

Simptomele oboselii cronice

Următoarele trei simptome sunt obligatorii:

• Oboseală de cel puțin 6 luni, intensă, nouă sau cu debut clar. Această oboseală nu ar trebui să fie rezultatul unui efort excesiv continuu și nu se îmbunătățeste prin odihnă. Aceasta este însoțita de o reducere substanțială sau de o modificare a nivelului activităților personale, profesionale sau sociale desfășurate anterior.
• Disconfort după efort
• Somnul nerecuperator

Stirile PROTV

Anunțul făcut la 10 ani de la dispariția misterioasă a avionului Malaysia Airlines MH370, cu 239 de oameni la bord

RomaniaTV

WOW! Cum a apărut Dana Budeanu la concertul de colinde al Andrei, de la Sala Palatului. Artista i-a transmis și un mesaj

De asemenea, trebuie să fie însoțita de cel puțin una dintre următoarele două manifestări: tulburări cognitive sau intoleranță ortostatică (amețeli la ridicarea in picioare).

„Adesea, sindromul oboselii cronice este clasificat în categoria bolilor imaginare din cauza imposibilitatii de a putea găsi dovezi științifice ale bolii”, subliniază Pr Ron Davis, profesor de biochimie și genetică la Universitatea Stanford (Statele Unite), potrivit Top Sante. Acesta din urmă crede însă că a găsit un test de sânge capabil să identifice boala.

Un test de sânge pentru identificarea bolii

Acest test, care este încă în faza pilot, se bazează pe reacția celulelor imune la stres. Cu probe de sânge prelevate de la 40 de persoane (20 cu sindrom de oboseală cronică și alte 20 fara), testul a diagnosticat cu exactitate toți pacienții cu sindrom de oboseală cronică, spun cercetătorii pe site-ul universității.

Acest test nanoelectronic constă în măsurarea modificărilor unei cantități mici de energie ca indicatori ai sănătății celulelor imune și a plasmei sanguine. Ideea este de a „stresa” probele pacientului folosind sare și apoi de a compara impactul fiecărei probe asupra fluxului de curent electric.

„Există în mod clar o diferență în modul în care celulele imune sănătoase și cele ale pacienților cu oboseală cronică se confruntă cu stresul”, subliniază cercetătorii. Nu stim exact de ce celulele si plasma actioneaza in acest fel, dar exista dovezi stiintifice ca aceasta boala nu este o inchipuire a mintii pacientului.

Oboseală cronică ar fi o boală inflamatorie

Pentru cercetătorii de la Universitatea Stanford din Statele Unite, sindromul oboselii cronice se datorează unei concentrații de citokine (faimoșii agenți inflamatori întâlniți în formele severe de Covid-19) în sânge.

S-ar datora unui dezechilibru al microbiotei intestinale

Pentru cercetătorii în microbiologie de la Universitatea Cornell din Statele Unite, această boală ar putea fi legată de un dezechilibru în microbiota intestinală. Intestinele persoanelor care suferă de oboseală cronică sunt mai bogate în așa-numitele specii pro-inflamatorii, în detrimentul speciilor antiinflamatoare.

Ar fi legata de anomalii ale creierului

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Emory din Statele Unite, pacienții care suferă de această afecțiune au o încetinire a funcționării ganglionilor bazali în zona creierului implicată în activitatea motorie.

Oboseală cronică s-ar datora unui sistem imunitar hiperactiv

Cercetătorii de la King’s college din Londra (Marea Britanie) sugerează că sindromul oboselii cronice ar putea fi cauzat de un sistem imunitar hiperactiv. Această hiperactivitate poate duce la modificări ale creierului, mușchilor sau metabolismului, ducând la oboseală persistentă.

Ar apărea în mușchi

În Franța, profesorul Yves Jammes, de la Spitalul European din Marsilia, explorează urmele de stres care apar la nivelul mușchilor și explică unul dintre principalele simptome, disconfortul post-exerciții. La pacienți, există o creștere semnificativă a stresului oxidativ indus de efort și un răspuns protector insuficient al așa-numitelor proteine ​​de stres.