Obiceiuri si traditii dacice pastrate de poporul roman

Incepand cu simboluri si practici specifice celor trei momente importante ale vietii (nasterea, nunta si inmormantarea) si ajungand la credinta, spiritualitate si indeletniciri, dacii au transmis mai departe o serie de indeletniciri are, in ciuda eforturilor sustinute de a fi considerate ca imprumutate din cultura altor popoare, au, se pare, radacini adanc infipte in acest pamant.

Pornind de la comoara cea mai de pret a unui popor – spiritualitatea – putem vedea cu usurinta ca Triada Dacica Divina, venerata de catre stramosii nostri, se traduce astazi prin Sfanta Treime. Si, ca si in zilele noastre, dacii se inchinau unui zeu unic, Gebeleizis, lui Dionisos care se pare ca avea rol de intermediar, astazi transpus in personalitatea Mantuitorului Iisus Hristos, precum si zeitei Bendis.

Inainte de orice eveniment important si, pentru a obtine raspunsul la intrebarile adresate zeilor, dacii (cel putin acei daci care insumau preotii si invatatii) tineau post. Si tot in post si rugaciuni si Marele Stefan a dus cele mai crancene batalii, precum au facut-o si alti mari domnitori, ca de exemplu Mihai Viteazul. Continuitatea acestei practici se poate observa cu usurinta si in zilele noastre, atunci cand vorbim despre postul traditional din religia crestina.

De-a lungul timpului, acest numar de zei a ramas ca si cifra magica in credinta poporului roman. Trei ani a stat Zamolxe sub pamant, tot asa cum, in ritualul crestin al inmormantarii, trei zile se privegheaza cel trecut in taramul mortilor. Mai mult, aparitia lui Zamolxe dupa acesti trei ani simbolizeaza viata de dupa moarte, celebrata astazi prin Sarbatoarea Pastelui, Invierea Mantuitorului Iisus Hristos.

Si, cu toate ca dacii nu isi ingropau mortii, acestora le era adus in clipa cea de pe urma un pumn de pamant, pe care il strangeau la piept. Astazi, in ritualul crestin, pamantul strans in pumn este aruncat in groapa in care este asezat sicriul. Singura diferenta este aceea ca noi, crestinii, prin acest gest incheiem socotelile cu viata: “din pamant ai fost creat, in pamant te vei intoarce”. Cu toate acestea, pumnul de pamant reprezinta, ca si pe vremea dacilor, respectul cuvenit adus mamei Geea

Descoperirile arhelogice au aratat ca unele momentele importante din viata unei femei au fost transpuse si pe vasele ceramice precum si in statuetele descoperite. Astfel, ne amintim de femeia Ganditorului, insarcinata in ultimele luni, precum si de pozitia ei. Sau de ce nu, de tanara “Venus” de Cucuteni apartinand epocii neolitice a mileniului IV i.e.n. Majoritatea vaselor si statuetelor descoperite demonstreaza o inalta practica spirituala a stramosilor daci. Aceste simboluri sunt regasite si astazi in ornamentica taraneasca, pe camasile femeiesti cu “rauri” (Comuna Roata), precum si pe diferitele covoare sau usile caselor, scriu cei de la adevaruldespredaci.

Dar dacii au mai lasat mostenire si alte simboluri. Daca vorbim despre biocampuri si bipolaritate, putem regasi aceste practici in descoperirea de la Caransebes, lucrata pe o falanga de cal. Astfel, avem schema bipolaritatii, cu biocamp rombic, transpusa astazi in spirala ADN-ului uman, esenta vietii, dar si in simbolul circulatiei energiei yin si yang, in conceptia chineza.

Revenind la viata de zi cu zi, o serie de simboluri par a ne ghida in continuare existenta. Astfel, in diferite zone ale tarii, in special in mediul rural, o serie de simboluri impodobesc si astazi diferite tesaturi sau chiar portile caselor. Astfel, spirala dacica (semnificand drumul parcurs de sufletul omului, pana la locul de intalnire cu Zamolxe, dar si evolutia, inceputul si sfarsitul) sau ochii de pe coiful descoperit in situl arheologic de la Cotofenesti, judetul Prahova (si care reprezinta privirea interioara, tradusa astazi prin al treilea ochi sau ochiul mintii) stau marturie a tinei civilizatii deloc apuse.

Vorbim aici despre renumitele porti maramuresene, in special de cele de pe Valea Izei, pe care pot fi admirate spirale dacice, impletituri precum cositele fetelor, dar si crucea inscrisa in cerc! Referitor la acest ultim simbol, ne putem aminti de semnul celor doi Gemeni Divini, svastica. Rotita in sensul invers acelor de ceasornic, svastica desemneaza exact acea cruce inscrisa in cerc. Un alt simbol demn de luat in seama si regasit pe portile din Maramures este cel al sarpelui. SKEPT-E-CASAS sau Ocrotitorul Casei este pazitorul gospodariei, iar o casa parasita de sarpele ei este una necurata si prada spiritelor malefice.

Tesaturile traditionale populare din anumite zone ale tarii pastreaza si ele unele din motivele cromatice ale dacilor. Astfel, rosul simboliza culoarea sangelui, a matricei informationale a vietii, iar negrul, culparea pamantului, a continuitatii vietii in acest univers, a mamei Geea, nascatoarea tuturor bogatiilor terestre.

Ajungand la indeletniciri, putem aminti aici apicultura care, si in zilele noastre, are implicatii majore. Mierea este un aliment care, pe langa proprietatile benefice energetice pe care le are in alimentatie, reprezinta si un bun factor de vindecare. Chiar si in zilele noastre, in zonele rurale ranile sunt vindecate cu miere!

Mai mult, o serie de plante – care erau folosite drept leacuri in anumite practici ritualice, dar si cu scop terapeutic – sunt folosite astazi in medicina traditionala alternativa. Nu mai departe de Sanziene care infloresc intr-o singuri zi din an si care au proprietati “miraculoase” in vindecarea unor afectiuni precum reumatismul, epilepsia, hipertiroidia sau insomnia!

O alta practica straveche ce dateaza tot de pe vremea dacilor o reprezinta spalatul rufelor la rau. Dincolo de utilitatea lui, acest obicei are ca efect risipirea tuturor bolilor, relelor si neputintelor trupesti si sufletesti prin spalarea in apa curgatoare. Baterea rufelor cu maiul (lemnul fiind esenta vietii, a trainiciei) reprezinta scoaterea tuturor afectiunilor din corpul celui in cauza. Pietrele pe care erau spalate rufele reprezinta memoria inmagazinata a tuturor celor ce sunt, informatia transmisa si inscrisa in Legile firii.

Dincolo de toate intrigile folosite, dar si de lacunele care planeaza inca asupra multor aspecte ale civilizatiei dacice, un lucru este cert: mostenirea pe care ne-au lasat-o precum si gradul de evolutie informationala si spirituala transmis, nu, pot fi tagaduite de catre nimeni si nimic! Studiile si cercetarile efectuate, precum si descoperirile arheologice care urmeaza a fi efectuate vor demonstra caracterul si continuitatea civilizatiei dacice pe aceste meleaguri dar, mai ales, in viata de zi cu zi a romanilor! Tine doar de noi sa stim sa pastram intacta aceasta mostenire si, mai ales, sa ii oferim continuitatea binemeritata!