Obiceiul de Paște care a fost uitat de mulți creștini este strâns legat de noaptea de Înviere. Un obicei străvechi, aproape dispărut în multe zone, este acela de a merge la cimitir după slujba de Înviere pentru a împărtăși bucuria sărbătorii și cu cei plecați dintre noi.
Dacă în trecut această tradiție era răspândită, astăzi ea se mai păstrează doar în unele sate, unde credincioșii aprind lumânări la mormintele celor dragi în semn de pomenire și continuitate spirituală.
Obiceiul de Paște care a fost uitat de mulți creștini
În dimineața Sâmbetei Mari, credincioșii respectă tradiția de a merge la biserică pentru spovedanie și împărtășanie, pregătindu-se astfel spiritual pentru sărbătoarea Paștelui. Tot în această zi, se sacrifică mielul, un obicei vechi, simbol al jertfei și al înnoirii. Sâmbăta Mare este momentul în care se pregătesc toate bucatele pentru masa de Paște, continuând tradiția de a aduna familia în jurul mesei.
În seara Sâmbetei Mari, credincioșii pregătesc coșul pentru slujba de Paște, care va fi dus la biserică în dimineața următoare. Acesta conține bucate tradiționale, precum ouă roșii, drob, pască, dar și un ștergar curat și o lumânare albă, simboluri ale purității și luminii în noaptea Învierii. Coșul este binecuvântat în cadrul slujbei, aducând protecție și binecuvântare pentru întreaga familie.
Noaptea de sâmbătă spre duminică este momentul în care credincioșii merg la biserică pentru a lua Lumina Sfântă, simbol al Învierii Mântuitorului. După ce primesc lumina, ei o duc acasă, aprinzând lumânări, iar în multe zone, aceasta este dusă și la cimitir, pentru a transmite celor adormiți bucuria Învierii.
La miezul nopții, preoții îndeamnă credincioșii să ia Lumina Sfântă, strigând: „Veniți să luați Lumină!”. În acest moment sacru, toți cei prezenți aprind lumânările de la focul sacru, iar lumina se transmite de la unul la altul, până când întreaga biserică este luminată.
Conform obiceiurilor străvechi, după ce au primit Lumina Sfântă, credincioșii se îndreaptă spre mormintele celor dragi, aducând vestea Învierii Domnului și pentru cei adormiți.
Potrivit tradițiilor moștenite din străbuni, lumânarea aprinsă la slujba de Înviere nu trebuie stinsă până când credincioșii ajung acasă. Odată ajunși, aceștia trebuie să înconjoare casa de trei ori cu lumânarea aprinsă, pentru a alunga spiritele rele. De asemenea, resturile lumânării de la Înviere sunt păstrate cu mare credință, fiind considerate protectoare și utile în momentele de necaz.
Credincioșii trebuie să respecte mai multe obiceiuri și tradiții de Sâmbăta Mare
În tradiția creștin-ortodoxă, urarea de Paște este „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a Înviat!”. Aceste urări sunt valabile timp de 40 de zile, până la sărbătoarea Înălțării Domnului. Ele sunt rostite și în timpul obiceiului de ciocnire a ouălor, simbolizând învierea și biruința asupra morții.
În Sâmbăta Mare, o întrebare frecventă printre credincioși este dacă este permis să se spele. Conform tradiției, această zi marchează îngroparea lui Iisus Hristos, iar credincioșii se pregătesc pentru marea veghe de Paște. Deși nu există o interdicție clară, în unele zone ale țării se recomandă evitarea unor activități legate de curățenie, ca semn de respect și reculegere în fața acestei zile solemne.
În Sâmbăta Mare, credincioșii finalizează curățenia pentru a întâmpina sărbătoarea Învierii în casă curată și ordonată. De asemenea, în această zi sunt pregătite hainele noi, simbol al reînnoirii și al bucuriei sărbătorii Paștelui, pentru a fi purtate în zilele de sărbătoare, în semn de respect față de învierea Mântuitorului.
Obiceiul de Paște care a fost uitat de mulți creștini este strâns legat de noaptea de Înviere și mai este practicat doar în unele sate.