O porție de sarmale calde, atât își dorește bunica Elena Zaborilă, de Crăciun! Bătrâna de 85 de ani, uitată de toți de zeci de ani, singură de sărbători: „Mi-aș dori de Crăciun o masă frumoasă”

Pe o uliță liniștită a comunei Rediu se află o casă modestă, în care trăiește singură bunica Elena Zaborilă, o femeie de 85 de ani, din județul Iași. După o viață plină de încercări și pierderi, femeia își găsește alinarea în amintirile rămase în mica ei căsuță

Elena Zaborilă, o femeie de 85 de ani din comuna Rediu, își trăiește bătrânețea într-o casă cu o singură cameră, moștenirea rămasă de la familie. Singurul său sprijin, în aceste momente, este un sătean care o ajută cu treburile casnice și cu cumpărăturile. Alături de ea este și pisica ei, singura prietenă pe care o mai are.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Cutremur pe scena politică. Anunţ făcut de Ciolacu în miez de noapte, după decizia CCR

Pe o uliță liniștită a comunei Rediu trăiește bunica Elena Zaborilă, o femeie de 85 de ani, rămasă singură în casa părintească

Casa modestă în care locuiește Elena Zaborilă este casa părintească, locul unde ea, împreună cu părinții și cei trei frați, a crescut și și-a construit amintirile. Din păcate, soarta nu a fost blândă cu familia sa. Când avea o vârstă destul de fragedă, fratele său de doar 18 ani a decedat din cauza unei boli necruțătoare, leucemie. Femeia povestește că a fost una dintre cele mai mari tragedii ale vieții ei.

02:00, 27 Nov 2024

FOTOCasandra Ispiri, o mamă din Dancu, luptă să supraviețuiască între boală, sărăcie și datorii: „Mă gândesc la copiii mei și la cum să îi ajut”

02:00, 23 Nov 2024

FOTOPovestea neștiută a lui ’nea Gheorghe, „pustnicul” care trăiește de 4 ani sub pământ, la Ciric: „Aici e colțul meu de liniște”

„Când avea doar 18 ani, Dumnezeu l-a luat la el. Suferea de leucemie, o boală grea. Era doar un copil, nici nu am apucat să îl vedem crescând cu adevărat. Asta a fost soarta, ce să facem? O mare pierdere”, povestește Elena Zaborilă, cu lacrimi în ochi.

Anii au trecut, dar pierderile nu s-au oprit aici. Una dintre surorile ei și cea mai bună prietenă a sa de atunci a murit de bătrânețe. Acum, rămasă cu o singură soră, cea mijlocie, speră ca Dumnezeu să o țină în viață cât mai mult.

„Cu sora mea care a mai rămas păstrez legătura. Ne sunăm, dar e greu să ne vedem, amândouă ne deplasăm greu. Bătrânețea ne ține departe una de cealaltă”, spune Elena Zaborilă.

Acum, în casa unde altădată erau doar râsete și momente frumoase, liniștea este apăsătoare. Deși îi este dor de familia ei, Elena își umple timpul cu treburile casnice, atât cât îi permite sănătatea.

Viața la 85 de ani nu este ușoară pentru Elena, mai ales când sănătatea nu o mai ajută. Suferă de boli de inimă și reumatism, iar să se deplaseze este din ce în ce mai greu pentru ea. Totuși, bătrâna nu se lasă descurajată. Se îngrijește de cele trei găini din curte, singurele animale pe care mai poate să le crească.

„Am doar două găini și un cocoș, îmi ajunge. Altădată, aveam și porci, dar nu m-am mai putut ocupa de ei. Găinile sunt mai ușor de întreținut și mă ajută și vecinul meu”, povestește Elena Zaborilă.

Femeia a muncit în tinerețe, ca femeie de serviciu, la Inspectoratul Forțelor de Muncă, actualul I.T.M.. Deși povestește că nu era un loc de muncă ușor, îi aducea satisfacția de a fi activă și de a interacționa cu oameni. În urma acestei slujbe, bătrâna a rămas cu o pensie modestă de care, spune ea, nu se plânge.

„Am o pensie de 1.000 de lei. Mă descurc cu ea, am reușit să îmi iau lemne pentru iarnă, reușesc să îmi cumpăr alimente, îl mai plătesc și pe omul ăsta care mă ajută, nu mă plâng”, a spus Elena Zaborilă.

Un alt sprijin neprețuit și o prietenă de nădejde a Elenei este pisica ei, care îi ține de urât zi și noapte.

„Pisica asta e tare jucăușă și cuminte. O iau în casă cu mine, doarme noaptea cu mine, cere și multă joacă, și ce să fac, mă joc cu ea”, povestește Elena Zaborilă.

Pisica femeii este mai mult decât un animal de companie, este alinarea și motivul de bucurie în zilele monotone. În ciuda greutăților, Elena rămâne optimistă. Se bucură de fiecare zi în felul ei simplu și se roagă pentru sănătate atât pentru ea, cât și pentru cei din jurul său.

Sărbătorile se apropie, iar Elena Zaborilă are o singură dorință

Sărbătorile Crăciunului îi aduc Elenei doar amintiri frumoase. În fiecare an, pentru femeie, sărbătorile de iarnă au fost asociate cu preparatele tradiționale și momentele petrecute alături de familie.

„Tradiția pe care am păstrat-o mereu de Crăciun a fost gătirea sarmalelor. Asta e mâncarea pe care mi-aș dori să o mănânc și anul acesta de Crăciun, dar nu mai am nicio putere să stau în picioare și să gătesc”, povestește Elena Zaborilă.

Sarmalele rămân pentru ea un simbol al sărbătorilor de altădată, când întreaga familie se aduna în jurul mesei.

Cu toate că sănătatea nu îi mai permite să ducă până la capăt tradițiile, dorința de a păstra vie această sărbătoare nu a dispărut.

„Chiar dacă nu mai pot găti și nu mai am puterea de a face sarmale, mi-aș dori de Crăciun o masă frumoasă, cu sarmale”, a spus Elena Zaborilă.

Femeia nu își vede sărbătorile fără mersul la biserică. În fiecare an obișnuia să meargă la biserică, atât de Crăciun, cât și în restul sărbătorilor, însă anul acesta nu mai poate ajunge, deoarece sănătatea nu îi mai permite.

„Mi-aș dori să merg la biserică, dar picioarele nu mă mai lasă. O să vină preotul de Bobotează și mă binecuvântează, e bine și atât”, adaugă Elena Zaborilă.

Pe o uliță liniștită a comunei Rediu trăiește bunica Elena Zaborilă, o femeie de 85 de ani, rămasă singură în casa părintească. Această femeie este un om care, în ciuda greutăților și a bolii, își păstrează vie puterea de a merge mai departe și dorința de a trăi tradițiile.