Lacrimi și durere în cultura din orașul Iași! A plecat într-o lume mai bună Constantin Mănuță, cunoscut profesor și poet. Acesta a debutat publicistic în Cotidianul „Flacăra Iașului”, în 1967, cu poezia „Dorul meu”. Prin plecarea lui Constantin Mănuță la cele veșnice, Uniunea Scriitorilor din România anunță că a pierdut o altă voce sensibilă a poeziei românești
Poetul Constantin Mănuță, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), filiala Iași, s-a născut pe data de 21 decembrie 1948 și a plecat la Ceruri la 1 aprilie 2021. A fost profesor și director la Mogoșești-Iași, dascăl devotat de Limba română la Școala Gimnazială „George Călinescu”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, publicist, poet.
În cariera sa a publicat 30 de volume, dintre care amintim „Orele umbrei” (1998, Editura „Junimea”), „La răsărit de cuvânt” (1999, Editura „Bolta Rece”), „Steaua de cucută” (2001, Editura „Tehnopress”), „Instanța grea” (2003, Editura „Cronica”), „Zidit în zbor” (2004, Editura „Cronica”), „Înzăpezit sihastru” (2006, Editura „Pim”), „Melancolie de stea” (2007, Editura „Cronica”), „Cocor de fum” (2008, Editura „Timpul”), „Taina din rană (2010, Editura „Timpul)”, „Fior târziu” (2011, Editura „Timpul”), „Fragedul contur”(2014, Editura All Zenit ), „Plângere postumă” (2015, Editura „All Zenit”), „Drum spre Paradis” ( 2018, Editura „All Zenit”), „Zodia Coronavirus” (2020, Editura „All Zenit”).
Constantin Mănuță a fost un poet ieșean ce a așternut în versuri gânduri, trăiri, speranțe, temeri
Constantin Mănuță a fost un poet ieșean ce a așternut în versuri gânduri, trăiri, speranțe, temeri, căutări care însumează o atitudine firească, echilibrată a unui intelectual umanist, iubitor de literatură, filosofie, artă și cultură. Poezia lui Constantin Mănuță este o confesiune profană din care se revarsă harul exprimării celor mai profunde trăiri. Poetul a cultivat o lirică existențială, exprimând viziunea personală asupra legăturii cu divinitatea, oscilând între dragostea de viață și accederea în transcendent: „Mi-e dragă viața, dar oare cui nu-i dragă?/ Rana din suflet s-a făcut izvor”; („Iubire constantă”).
Prin aspirația către „lumea ideilor” (Platon) se apropie de Divinitate: „Simt o boare sfredelind sub limbă/ Fluture-s urcat la Dumnezeu?” („Om de rând”), „Aruncă-mă în Raiul de idei…!” („Semnul greutății”). Starea de religiozitate este contemplativă, existența individuală aspiră spre transcendent ca valoare supremă: „Ce-ar însuma o călătorie/ spre Universuri paralele?” („Antigravitație”), „Mă asemăn ontologic/ cu lumea/ și axiologic cu o Planetă/ numai de mine știută” („Convorbire cu spiritul meu”), „Niciodată nu voi muri,/ spun asta lucrurilor,/ florilor,/ plantelor/ și mai puțin oamenilor…” („Niciodată”). Prin poemele sale a căutat o poartă de accedere spre Divinitate, spre eternitate.
A colaborat la reviste celebre: „Poezia”, „Convorbiri Literare”, „Opinia” sau „Flacăra Iașului”
Fiica, prof. Anca Ghiciuc (director al Școlii Gimnaziale „Alexandru cel Bun” din Iași) transmite un mesaj emoționant pentru Constantin Mănuță.
„Tatăl, Constantin Mănuță, ne-a cultivat deprinderile intelectuale, valorile morale, dorința de a deveni prin învățătură și puterea de a nu renunța la propriile visuri, oricât de imposibile ar părea. A fost și va rămâne atât pentru noi, copiii, cât și pentru nepoții lui, un model de noblețe, bunătate, onoare, corectitudine și profesionalism. Bunul Dumnezeu să îi rânduiască loc în Lumină, după sufletul cald și nobil!”, a transmis, in memoriam, Anca Ghiciuc.