În centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, se ascunde o gaură neagră masivă, de aproximativ patru milioane de ori mai mare decât masa Soarelui, numită Sagittarius A*. De fapt, aceste obiecte, a căror masă creşte în timp prin consumul de materie care ajunge prea aproape de ele, se află în centrul celor mai multe galaxii.
Însă de la intrarea în funcţiune a telescopului spaţial James Webb al agenţiei spaţiale americane NASA, în 2022, astronomii au fost surprinşi să descopere găuri negre masive care au existat în universul timpuriu mai devreme decât se credea că era posibil având în vedere timpul necesar pentru a dobândi o masă atât de mare.
O nouă perspectivă
Noile observaţii ale unei astfel de găuri negre primordiale oferă o perspectivă asupra modului în care s-ar fi putut întâmpla acest lucru. prin episoade de creştere supraîncărcată, transmite marţi agenția Reuters, citată de Agerpres.
Găurile negre sunt obiecte extrem de dense, cu o gravitaţie atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa. Datorită atracţiei gravitaţionale imense, masa lor creşte prin absorbţia de materiale precum gaz, praf şi stele care ajung suficient de aproape.
„Existenţa găurilor negre super-masive în universul timpuriu ne pune la îndoială modelele actuale referitoare la formarea şi creşterea găurilor negre”, a declarat Hyewon Suh, specialistă în astronomie la Observatorul Internaţional Gemini din Hawaii şi la NOIRLab, al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă (NSF) din SUA, autoarea principală a studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature Astronomy.
Gaură neagră masivă
LID-568 are o masă de aproximativ 10 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui, deci de două ori şi jumătate mai mare decât cea a Sagittarius A*. Cercetătorii nu au determinat încă masa galaxiei sale de origine.
Potrivit observaţiilor, LID-568 dobândeşte masă într-un ritm mai rapid decât se credea posibil anterior. Telescopul James Webb a arătat că, pe baza cantităţii de energie observate, LID-568 pare să consume materie, fenomen cunoscut sub numele de acreţie. Cantitatea este de peste 40 de ori mai mult decât maximul ipotetic, adică limita Eddington pentru o astfel de activitate.
„Limita Eddington este o limită teoretică pentru producţia maximă de energie pe care gaura neagră o poate produce prin procesul de acreţie. Această limită teoretică presupune că forţa de ieşire a radiaţiei produse în timpul procesului de acreţie echilibrează gravitaţia materialului care se infiltrează”, a declarat specialista în astronomie şi coautoarea studiului Julia Scharwachter de la Observatorul Gemini şi NOIRLab.
Cum au luat naștere găurile negre
Se crede că aceste găuri negre primordiale au luat naştere fie în urma morţii explozive a primei generaţii de stele din univers, fie prin prăbuşirea norilor mari de gaz prezenţi în universul timpuriu.
„Descoperirea LID-568 sugerează că o parte semnificativă a creşterii masei poate avea loc în timpul unui singur episod de acreţie rapidă. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea modului în care găurile negre super-masive s-au format atât de devreme în univers, indiferent de modul în care şi-au avut originea”, a spus Suh.
„Până acum, ne-a lipsit confirmarea observaţională a modului în care aceste găuri negre au putut creşte atât de rapid în universul timpuriu”, a adăugat specialista.