În mijlocul pelerinilor veniți la Iași pentru sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, o femeie de 44 de ani, din Arad, își caută mângâiere în rugăciune. Trăiește pe străzi, după ce și-a pierdut casa, și se confruntă cu un handicap locomotor de când s-a născut. Însă, nu a încetat să creadă că rugăciunea îi va aduce o nouă minune în viață
Pelerinajul la Sfânta Parascheva din Iași este unul dintre cele mai importante momente ale anului pentru cetățenii ortodocși din România. An de an, mii de credincioși vin din toate colțurile țării în speranța că rugăciunile lor vor fi ascultate și că vor găsi alinare pentru sufletele lor. În mulțimea de oameni care a ajuns anul acesta la Iași, se află și o femeie din Arad, care trăiește pe străzi și nu are niciun venit stabil. Cu toate acestea, drumul până la moaștele Sfintei reprezintă pentru ea un prilej de speranță și regăsire.
„Vin aici în fiecare an, chiar dacă nu am unde să stau și dorm în gară. Sufletul meu simte bucurie când mă rog la Sfânta Parascheva. E singurul loc unde găsesc liniște”, spune Antonica Șerbescu, femeia din Arad.
Deși se confruntă cu greutăți materiale imense și trăiește fără un acoperiș deasupra capului, credința ei rămâne neclintită.
O viață marcată de suferință, în cazul femeii din Arad care se roagă la Sfânta Parascheva pentru o nouă minune
Antonica Șerbescu, femeia de 44 de ani din Arad, s-a născut cu un handicap locomotor sever, o boală care i-a deformat picioarele și i-a limitat mișcările încă de când s-a născut. Până la vârsta de 26 de ani, femeia nu a putut să meargă și era nevoită să se deplaseze pe coate.
„Picioarele mele erau strâmbe și nu mă puteam sprijini pe ele. Viața mea a fost foarte grea”, a povestit Antonica Șerbescu.
Totuși, la vârsta de 26 de ani, rugăciunile sale către Sfânta Parascheva au fost ascultate.
„M-am rugat neîncetat să se întâmple o minune și, într-o zi, picioarele mele s-au îndreptat. De atunci, am început să mă pot sprijini puțin pe ele. Nu a mai fost nevoie să mă târâi în coate, ci în picioare”, a spus Antonica Șerbescu.
Deși nu a reușit să meargă în mod normal, schimbarea a fost semnificativă pentru ea. A început să se deplaseze, ajutându-se de picioare, ceea ce i-a oferit o mică rază de speranță într-o viață, de altfel, marcată de durere.
„A fost o minune adevărată. Nu mai speram că voi putea să-mi folosesc picioarele, dar Sfânta Parascheva mi-a ascultat rugăciunile. De atunci, am început să mai vin aici, să îi mulțumesc și să mă rog pentru putere”, a mai spus Antonica Șerbescu.
Singurătate și lipsuri, dar cu sufletul plin de credință
Femeia nu a avut parte doar de suferințe fizice. De-a lungul anilor, a trecut prin momente grele și pe plan personal. Casa în care locuia s-a dărâmat, iar ea a rămas pe străzi, fără un loc stabil în care să trăiască. Deși are doi copii, aceștia nu o pot ajuta, pentru că nici ei nu au condiții mai bune.
„Păstrez legătura cu copiii mei, dar ei trăiesc la fel de greu. Nu mă pot ajuta, dar măcar ne mai auzim din când în când, păstrăm legătura”, spune Antonica Șerbescu, femeia din Arad.
Antonica Șerbescu a mărturisit că nu are nicio sursă de venit, aceasta fiind nevoită să cerșească pentru a supraviețui. Aceste încercări nu au făcut-o să renunțe la credință. În acest an, a venit din Arad cu trenul și intenționează să rămână pe toată durata pelerinajului. Chiar dacă va dormi în gară, consideră că prezența la Iași și rugăciunea la Sfânta Parascheva îi oferă liniștea de care are nevoie pentru a merge mai departe.
„Oricât de greu ar fi, când mă rog la Moaștele Sfintei, simt că sufletul meu se liniștește și că am inima bucuroasă”, spune Antonica Șerbescu.
Femeia nu încetează să spere că, la un moment dat, o nouă minune va avea loc în viața sa. Deși trăiește în condiții foarte grele, pelerinajul de la Iași și credința puternică îi oferă alinare și puterea de a continua.
„Mă rog la Sfânta Parascheva să mă ajute și să îmi arate din nou calea. Știu că nu sunt singură, chiar dacă viața mea este mai grea”, spune Antonica Șerbescu, femeia din Arad.
Această poveste de viață este una despre credință și rezistență în fața unor încercări aproape imposibile. Pe străzi, fără un acoperiș deasupra capului, dar cu o credință puternică în Dumnezeu, ea continuă să spere că rugăciunile sale vor fi din nou ascultate.
„Simt că Sfânta Parascheva m-a ajutat o dată și sunt sigură că va face asta din nou. Vin la Iași cu inima plină de speranță, în fiecare an”, a mai spus Antonica Șerbescu.
Femeia din Arad este un exemplu al faptului că speranța și credința pot rămâne neclintite, chiar și atunci când viața pare că nu mai oferă nicio scăpare. Antonica Șerbescu vine an de an la pelerinajul Sfintei Cuvioase Parascheva din Iași.
Viitorul nostru aur poartă…….
A fost la medic. Parca minciuna era pacat, nu? De ce nu a zis ca a mers la nedic ca sa o faca bine?