O echipă de la Cambridge afirmă că persoanele obeze și supraponderale au creierul diferit

Dimensiunea creierului unei persoane ar putea deţine cheia pentru a înţelege obezitatea? Un nou studiu efectuat de cercetători de la Universitatea Cambridge a descoperit că „centrul de control” al apetitului din creier este mai mare la persoanele supraponderale, relatează News.ro.

O echipă de la Cambridge a descoperit că hipotalamusul – o regiune cheie a creierului implicată în controlul foamei – este mai substanţial la persoanele supraponderale şi obeze decât la cele cu o greutate mai sănătoasă. Potrivit echipei de cercetători, această descoperire oferă noi dovezi care leagă structura creierului de greutate şi de consumul de alimente.

Stirile PROTV

A venit nota de plată. Noua ordonanță „trenuleț”: Se taie de la concedii medicale, salariile și sporurile se îngheață în 2025

RomaniaTV

Victor Cornea a părăsit-o pe Andreea Bălan chiar în ziua de Crăciun. Anunțul făcut de sportiv

La nivel mondial, peste 1,9 miliarde de persoane sunt clasificate ca fiind supraponderale sau obeze.

În Statele Unite, mai mult de patru din 10 adulţi sunt obezi, potrivit Centrelor pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC), iar în Marea Britanie, aproape două treimi dintre adulţi sunt supraponderali sau trăiesc cu obezitate, potrivit Office for Health Improvement & Disparities.

Excesul de greutate creşte riscul de a dezvolta probleme grave de sănătate, cum ar fi diabetul, bolile de inimă şi cancerul.

Factorii care influențează luarea în greutate

Mai mulţi factori influenţează obiceiurile şi alegerile noastre alimentare, inclusiv genetica, reglarea hormonilor şi mediul în care trăim. Echipa de la Cambridge recunoaşte că mecanismele creierului de semnalizare a foamei sau a saţietăţii rămân neclare.

Totuşi, studiile au indicat că hipotalamusul, o regiune a creierului de mărimea unei migdale, joacă un rol cheie.

„Deşi ştim că hipotalamusul este important pentru a determina cât de mult mâncăm, avem de fapt foarte puţine informaţii directe despre această regiune a creierului la oamenii vii. Acest lucru se datorează faptului că este foarte mică şi greu de distins pe scanările cerebrale RMN tradiţionale”, spune dr. Stephanie Brown de la Departamentul de psihiatrie al universităţii Cambridge, într-un comunicat.

Dr. Brown a declarat că majoritatea dovezilor privind rolul hipotalamusului în reglarea apetitului provin din studii pe animale. Aceste studii au demonstrat căile complexe, care interacţionează în cadrul hipotalamusului, cu diverse celule care acţionează împreună pentru a semnala foamea sau saţietatea.

Cercetătorii de la Cambridge au folosit „machine learning” pentru studiu

Cercetătorii au folosit un algoritm de învăţare automată („machine learning”) pentru a analiza scanările cerebrale RMN ale 1.351 de adulţi tineri cu scoruri diferite ale indicelui de masă corporală (IMC).

Aceştia au căutat diferenţe în hipotalamus în rândul persoanelor cu o greutate subponderală, o greutate sănătoasă, supraponderale sau care trăiesc cu obezitate.

Publicate în revista Neuroimage Clinical, concluziile arată că volumul general al hipotalamusului era „semnificativ mai mare” la adulţii tineri supraponderali şi obezi. A existat, de asemenea, o corelaţie „semnificativă” între volumul hipotalamusului şi IMC.

Dr. Brown a remarcat că cele mai pronunţate diferenţe de volum au fost găsite în subregiunile hipotalamice care controlează apetitul prin eliberarea de hormoni pentru a regla foamea şi saţietatea. Deşi semnificaţia exactă a acestei constatări rămâne neclară, dr. Brown a emis ipoteza că schimbarea ar putea fi legată de inflamaţie.

Obezitatea și hipotalamusul

Studii anterioare pe animale au arătat că o dietă bogată în grăsimi ar putea provoca inflamaţii în hipotalamus, ceea ce duce la rezistenţă la insulină şi obezitate. La şoareci, inflamaţia poate apărea în doar trei zile de la consumul unei diete bogate în grăsimi.

Alte cercetări au demonstrat că această inflamaţie poate creşte cantitatea de alimente necesară pentru a se simţi sătul.

„Dacă ceea ce observăm la şoareci este valabil şi la oameni, atunci consumul unei diete bogate în grăsimi ar putea declanşa o inflamaţie a centrului de control uman al apetitului. În timp, acest lucru ar putea schimba capacitatea noastră de a şti când am mâncat suficient şi modul în care organismul procesează zahărul din sânge, ceea ce ar duce la îngrăşare”, spune dr. Brown.

„Speranţa noastră este că, prin adoptarea acestei noi abordări pentru analiza scanărilor cerebrale în seturi mari de date, putem extinde în continuare această cercetare la oameni, şi în cele din urmă să corelăm aceste constatări structurale subtile ale creierului cu modificările apetitului şi ale alimentaţiei şi să generăm o înţelegere mai cuprinzătoare a obezităţii”, adaugă profesorul Paul Fletcher, autorul principal al studiului, de la departamentul de psihiatrie Cambridge.

Echipa de la Cambridge concluzionează că sunt încă necesare studii suplimentare pentru a determina în primul rând dacă un volum crescut al hipotalamusului rezultă din excesul de greutate sau dacă indivizii cu hipotalamus mai mare sunt predispuşi să mănânce mai mult.