O descoperire miraculoasă, la doar 85 de kilometri de orașul Iași! Totul a fost surprins într-o serie de imagini spectaculoase – GALERIE FOTO, EXCLUSIV

La doar 85 de kilometri de orașul Iași, specialiștii din capitala Moldovei au făcut o descoperire miraculoasă! Aceștia au imortalizat totul printr-o serie de imagini spectaculoase. Cercetările s-au derulat într-o cetățuie getică din localitatea Albești, județul Vaslui. Arheologii au scos la lumină un sistem defensiv impresionant. Acesta este vechi de aproximativ 2.500 de ani

O nouă descoperire miraculoasă, la doar 85 de kilometri de orașul Iași! Totul a fost surprins într-o serie de imagini spectaculoase. Arheologii au imortalizat totul printr-o serie de imagini spectaculoase. Cercetările s-au derulat într-o cetățuie getică din localitatea Albești, județul Vaslui. Arheologii au scos la lumină un sistem defensiv impresionant.

Stirile PROTV

EXCLUSIV. Reacția lui Marcel Ciolacu în scandalul zborurilor plătite de Nordis: „Nu am văzut până acum un astfel de document”

RomaniaTV

EXCLUSIV Surpriză, ce are George Simion în frigider. Produsul găsit în spatele caserolei cu brânză

Acesta este vechi de aproximativ 2.500 de ani. De precizat că, la nivelul secolelor V-III î.Hr. (înainte de Hristos – n.r.), la începutul celei de-a doua Epoci a Fierului, în spațiul dintre Carpați și Nistru, a înflorit o adevărată civilizație a marilor cetăți de pământ și lemn. La această oră, în acest spațiu ce corespunde, în linii mari, Moldovei istorice de mai târziu, se cunosc peste 130 de cetăți ce reprezintă una dintre cele mai mari aglomerări de fortificații cunoscute la nivelul Europei acelei vremi.

O descoperire miraculoasă, la doar 85 de kilometri de orașul Iași! Totul a fost surprins într-o serie de imagini spectaculoase

Dacă obiectivele situate la est de Prut, pe teritoriul Basarabiei, au fost mai bine cercetate, mulțumită activității școlii de arheologie de la Chișinău, formată în jurul regretatului profesor Ion Niculiță, în spațiul de la vest de Prut, după decesul lui Adrian C. Florescu, în anul 1986, nu se mai poate vorbi de un program coerent de investigare al acestor obiective.

Prin săpăturile arheologice desfășurate în ultimii ani de către dr. Alexandru Berzovan și colaboratorii săi în cetățile de la Poiana Mănăstirii (comuna Țibana), Dobrovăț și, de anul trecut, la Albești (jud. Vaslui), Institutul de Arheologie din Iași al Academiei Române – Filiala Iași caută să reia tradiția de cercetare a acestor monumente. Cetățuia de la Albești,  cunoscută în literatura de specialitate, mai vechi, punctul se chema Cetățuia Vladnic, este situată în județul Vaslui, în zona de sud a Podișului Moldovei, în regiunea colinară a Dealurilor Fălciului. Ea a fost cunoscută încă din secolul al XIX-lea, fiind menționată în Chestionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu. În afara unui mic sondaj efectuat de către arheologul Ruxandra Alaiba, în anii 1980, nu s-au mai efectuat alte cercetări.

Cetate cu o suprafață de circa 0,80 hectare în apropierea Iașului

Apărată de un sistem defensiv, constând dintr-un val de apărare de mari dimensiuni, cu șanț, cetatea prezintă o suprafață de circa 0,80 hectare.

„Din punctul de vedere al poziționării, cetățuia de la Albești prezintă o serie de particularități distincte. Este una dintre puținele fortificații din această perioadă care nu ocupă un vârf de deal sau un platou proeminent, fiind situată într-o zonă de vale, având, pe cale de consecință, un areal de vizibilitate redus. Este ceea ce în literatura de specialitate occidentală se numește «hill-slope fort», adică o «cetate de versant». Am vrut să înțelegem de ce oamenii din vechime au decis să se așeze într-o astfel de poziție ascunsă. A fost principalul motiv în favoarea deschiderii unui șantier aici, pe baza unui protocol de colaborare încheiat între Institutul de Arheologie din Iași și Muzeul Județean «Vasile Pârvan» din Bârlad”, arată dr. arheolog Alexandru Berzovan.

Cercetările arheologice au debutat aici, în localitatea Albești, în anul 2021

Colectivul a fost format din dr. Alexandru Berzovan (Institutul de Arheologie din Iași) – responsabil științific – secondat de colegii de la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, drd. Mircea Oancă și dr. Mircea Mamalaucă. Au participat, de asemenea, studenți de la Universitatea de Vest din Timișoara și de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, câțiva voluntari și patru muncitori puși la dispoziție de către Primăria Corni, Albești.

„S-au deschis trei unități de cercetare și s-au efectuat două sondaje de verificare. Scopul primei campanii a fost de a verifica stratigrafia generală a obiectivului, iar rezultatele nu au dezamăgit. Cu această ocazie, au fost surprinse resturile incendiate ale unei locuințe de mari dimensiuni, datată pe baza materialului recuperat între secolele IV-III î.Hr. Campania din anul acesta a durat trei săptămâni și s-a încheiat de curând, fiind coordonată de același colectiv la care s-au mai adăugat doi membri, dr. Aurora Pețan (Fundația Dacica) și drd. Adrian Gâlea, un tânăr promițător, proaspăt angajat la Muzeul din Bârlad. Campania a avut obiective ambițioase, scopul fiind cercetarea impresionantului sistem defensiv”, mai explică dr. Alexandru Berzovan.

Departe de a fi o simplă grămadă de pământ rezultată ca urmare a săpării șanțului, valul prezintă o structură foarte complexă

Cu această ocazie, a fost documentat valul de pământ cu palisadă și șanțul de apărare aferent. Au mai fost surprinse urmele unei locuințe de suprafață incendiate și resturile unei alte structuri adosate pantei interioare a valului în care au fost găsite numeroase fragmente de vase ceramice din secolele IV-III î.Hr.

„Valul de pământ, bine conservat, prezenta o înălțime de circa 3 metri, pe coronamentul său fiind instalată o palisadă susținută de stâlpi masivi de lemn. Vârful acestora a fost ars în foc pentru a preveni putrezirea. Din parii de lemn au fost extrase probe pentru analize. Departe de a fi o simplă grămadă de pământ rezultată ca urmare a săpării șanțului, valul prezintă o structură foarte complexă. Fără riscul de a exagera, am putea spune că majoritatea constructorilor din cea de-a II-a Epocă a Fierului cunoșteau, la nivel empiric, o bună parte din normativele tehnice actuale ce sunt utilizate în proiectarea unor baraje, ramblee sau diguri, ca de altfel și proprietățile diferitelor tipuri de soluri… Astfel, inițial, a fost săpată o groapă de fundare, cu o adâncime de cca. 1,5 metri, secondată, la exterior și la interior, de două nuclee de stabilizare din straturi de pământ puternic compactate peste care a fost ridicat valul propriu-zis”, detaliază dr. Alexandru Berzovan, Institutul de Arheologie din Iași.

Cercetarea sistemului defensiv al unei cetăți din a doua epocă a fierului implică un efort consistent și o solidă bază materială

La exterior, spre șanț, tot pentru a preveni alunecarea a mai fost realizat încă un nucleu interior din straturi alternative de sol bătucite și foarte puternic compactate. Astfel, a rezultat o structură fermă care, beneficiind și de avantajul situării într-o pădure, fapt ce a limitat semnificativ eroziunea, și-a păstrat, până astăzi, aspectul monumental, atingând o înălțime totală de circa 3 metri și o lățime, la bază, în jur de 14 metri. „Șanțul de apărare, masiv, prezintă, la rândul său, o deschidere de circa 12 metri și o adâncime de aproape 4 metri. Dacă la aceste valori adăugăm înălțimea estimată a palisadei –  3 metri – ajungem la o înălțime totală a obstacolului de 10 metri.

Cetatea a reprezentat un obiectiv redutabil din punct de vedere militar, destul de greu de cucerit cu tehnologia acelor vremuri. Cu toate acestea, ea nu a fost inexpugnabilă. Urmele de incendiere descoperite ne dovedesc că, în cele din urmă, și această fortificație a sfârșit trecută prin foc și sabie după o perioadă destul de scurtă de funcționare”, mai scoate în evidență dr. arheolog Alexandru Berzovan. La încheierea cercetărilor, materialele arheologice au fost depuse la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, rezultatele științifice urmând să fie prezentate pe larg în următoarea perioadă.

Cercetarea nu ar fi fost posibilă fără finanțarea primită din partea lui Marius Urbaniak, director al „Wenmoon Studios” din Irlanda, ce lucrează la realizarea jocului video „Age of Zalmoxis”

Cercetarea sistemului defensiv al unei cetăți din a II-a Epocă a Fierului implică un efort consistent și o solidă bază materială.

„Pentru a cerceta sistemul defensiv al cetățuii de la Albești, anul acesta am deschis o secțiune în lungime de 36 de metri și lată de doi metri. Au fost trei săptămâni de muncă de teren asiduă, cu 6 muncitori, în câteva zile chiar cu 11 lucrători pe șantier. Excavarea pământului compactat din interiorul valului a necesitat eforturi fizice deosebite. Am avut șansa unor condiții meteo favorabile, deci s-a lucrat constant. Subliniez că această cercetare nu ar fi fost posibilă fără finanțarea primită din partea domnului Marius Urbaniak, director al «Wenmoon Studios» din Irlanda, ce lucrează la realizarea jocului video «Age of Zalmoxis» pentru care Institutul nostru, prin subsemnatul, oferă consultanță științifică”, punctează dr. Alexandru Berzovan.

În România, cercetarea științifică fundamentală este tratată cu dezinteres de către guvernările ultimelor două decenii

Din nefericire, Academia Română, de mulți ani, nu mai oferă niciun fel de sprijin financiar pentru realizarea de săpături arheologice sistematice. Acest lucru obligă cercetătorii din Institutul de Arheologie spre diverse colaborări pentru a putea să își îndeplinească meseria.

„Uneori se poate, alteori e mai greu… În România, cercetarea științifică fundamentală este tratată cu dezinteres de către guvernările ultimelor două decenii, cu atât mai mult arheologia, o «Cenușăreasă» care primește de la an la an fonduri tot mai reduse. Situația este greu explicabilă, întrucât pentru alte teme, după părerea mea de importanță secundară, se găsesc întotdeauna foarte mulți bani”, afirmă dr. Alexandru Berzovan.

Nu este cazul să ne comparăm cu țări dezvoltate, precum Germania, Franța sau Marea Britanie, dar o succintă trecere în revistă a situației din alte țări est-europene poate să ne ofere câteva repere cu privire la gravitatea situației în care ne aflăm. Ungaria, de pildă, pe lângă sumele pe care le investește în cercetarea propriului trecut, își permite să întrețină misiuni arheologice în străinătate, inclusiv în Orientul Mijlociu, la Budapesta existând catedre de egiptologie și asirologie, inclusiv reviste dedicate.

Polonia întreține misiuni arheologice nu doar în Europa (Ucraina, Bulgaria, România, Grecia), ci și în Egipt sau America Latină, la fel și Cehia. Cehii au cercetat și au pus în valoare, într-un mod cu totul aparte, urmele civilizației celtice de pe teritoriul lor, iar cercetarea marelui oppidum de la Zavist ar trebui să fie un model de urmat!

În acest context, cu atât mai lăudabil este gestul lui Marius Urbaniak, un adevărat mecena al arheologiei românești

Pe de altă parte, Institutul de Arheologie și Istorie din Slovacia, un stat mic, cât zece județe de-ale noastre, menține, din anul 2017, o misiune arheologică în Irak. Bulgaria și Serbia investesc, la rândul lor, mult mai mult în cercetarea și valorificarea urmelor trecutului decât o facem noi.

„Vedeți cum arată monumentele antice din Dobrogea românească și comparați cu ceea ce se vede doar în fostul Cadrilater. Din păcate, la ora actuală, statul român nu este capabil să asigure fonduri corespunzătoare nici măcar pentru cercetarea geto-dacilor, darămite să mai întrețină misiuni peste hotare pentru cercetarea altor civilizații… Probabil că acesta este prețul pe care-l plătim pentru faptul că suntem conduși de grupuri politice pentru care cercetarea științifică și plusvaloarea adusă de aceasta pentru societate și pentru țară nu prezintă interes”, conchide dr. Alexandru Berzovan.

În acest context, cu atât mai lăudabil este gestul domnului Urbaniak, un adevărat mecena al arheologiei românești, care a făcut posibilă realizarea acestor cercetări de la Albești, printre cele mai mari ca anvergură în cetățile epocii târzii a fierului din spațiul Moldovei după cele efectuate de către Adrian C. Florescu între anii 1960-1980.

Cei interesați în a afla mai multe despre „Age of Zalmoxis” pot vizita https://ageofzalmoxis.com sau https://linktr.ee/ageofzalmoxis pentru toate legăturile media.

Chiar dacă nu e un joc istoric propriu-zis, ci unul cu tematică fantasy, „Age of Zalmoxis” va ajuta negreșit la o mai bună cunoaștere a civilizației geto-dacilor, contribuind la promovarea acesteia nu doar la noi în țară, ci și peste hotare.

„Este un proiect realizat de o echipă internațională de profesioniști, printre cei mai buni, motiv pentru care recomand cu căldură tuturor celor interesați să îl joace atunci când se va lansa”, anunță arheologul Alexandru Berzovan.

Jocul video „Age of Zalmoxis”, în dezvoltare de către compania irlandeză „Wenmoon Studios Ltd”, cu filiala în Dublin, Irlanda, condusă de românul Marius Urbaniak și o echipă de peste 30 de profesioniști din domeniul jocurilor video, este unul dintre cele mai promițătoare proiecte de gaming care combină ultima tehnologie grafică cu cea de Blockchain (NFT și monede virtuale).

Acțiunea se petrece într-o lume virtuală, denumită și Metavers, la scurtă perioadă după asasinarea regelui Burebista. Jucătorii vor prelua rolul unor campioni geto-daci ale căror trupuri se contopesc cu Suflete Eroice trimise de Zalmoxis. Jucătorii își pot crește campionul (personajul), câștigând experiență în luptă, practicând diverse meserii, creând diferite narațiuni, aliându-se cu diferite clanuri și multe altele. Ca și în viața reală, jocul va avea moneda sa, intitulată Koson (ca și în Antichitate), și o micro-economie influențată de diverși factori din ecosistem. Așadar, o descoperire miraculoasă, la doar 85 de kilometri de orașul Iași, care a fost surprinsă într-o serie de imagini spectaculoase.