Nu vă fie frică, „sistemul” pică

Nu este necesar niciun fel de seismograf pentru a prevesti faptul că „sistemul” a intrat într-o mișcare necontrolată, imprimată de plăcile tectonice care trepidează sub el, și că urmează să se prăbușească relativ curând sub propria greutate. Alianța aflată la guvernare, girată de președintele interimar și susținută de o bună parte a oamenilor din instituțiile de forță, dar și de reprezentanți de seamă ai statului subteran, se prăbușește necontrolat sub propria greutate. Ea nu mai poate face față provocărilor interne și externe propagate pe multiple planuri.

O recunoaște cât se poate de explicit și Ilie Bolojan, președintele interimar. Acesta, cu subiect și predicat, și-a exprimat îngrijorarea asupra situației economice pe care o traversează statul român și care este practic scăpată de sub control. Datoriile au atins cote de neimaginat, cote de avarie, identificate ca atare de toate institutele de specialitate din lume. Cotația economiei României este la un pas de a primi calificativul Junk, care, într-o traducere neaoșă, înseamnă că economia e la pământ, iar falimentul de țară este garantat. Bomboana pe coliva economiei României a fost pusă zilele trecute chiar de Uniunea Europeană, care ne-a tăiat pur și simplu miliardele de euro care urmau să fie injectate în această țară prin Programul Național de Redresare și Reziliență. Pretextul – dar nu doar un simplu pretext – este faptul că guvernanții s-au dovedit incapabili să pună capăt blestematului sistem al pensiilor speciale, prin care o seamă de demnitari de trei parale, inclusiv cei nouă de la Curtea Constituțională, au ajuns să încaseze sume astronomice în cuantum lunar de zeci de mii de lei. Inegalitățile create între diferite categorii sunt flagrante, scandaloase, de tip exploziv, atât în ceea ce privește veniturile încasate după o viață de muncă, cât și în privința privilegiului pe care îl au o serie întreagă de categorii de a ieși la pensie înainte de termen, unii la o vârstă de 40 de ani, și de a-și crea astfel posibilitatea unui job de natură să le rotunjească veniturile, și așa foarte mari, furnizate de societate. Uniunea Europeană are dreptate când ne sancționează astfel, dar blocarea PNRR vine, în realitate, pe fondul neîncrederii că economia României va supraviețui.

RomaniaTV

Românii nu vor mai plăti cash sau cu cardul. Noua metodă de plată care va deveni obligatorie

Observatornews.ro

EXCLUSIV. Ministrul Energiei anunţă când scad facturile. "România va fi o putere în sectorul energetic regional"

Iar fără măsuri cu adevărat radicale, o relansare sau măcar o supraviețuire prin trasul pisicii de coadă devine imposibilă. Pur și simplu, la buget intră din ce în ce mai puțini bani, prin neadoptarea din slugărnicie sau de frică a unor măsuri ferme care pot fi luate pe multiple planuri, prin care societățile cu capital semnificativ, române sau străine, inclusiv multinaționalele, să fie astfel taxate și astfel controlate încât să nu mai aibă posibilitatea de a-și externaliza în mod fraudulos profitul. O statistică, care a fost de mai multe ori publicată pe rețelele sociale, ne arată, de pildă, că cele mai multe societăți cu capital străin și multinaționale raportează profit zero și, în consecință, nu plătesc taxe către trezorerie. În acest moment, acest fenomen este unic în lume. În același timp, guvernul este incapabil să reducă semnificativ numărul membrilor consiliilor de administrație din societățile cu capital de stat, aceștia fiind numiți cel mai adesea în baza unor cumetrii, deci fiind lipsiți de competența necesară și plătiți cu sume exorbitante, culmea, chiar și cu prime de succes, în condițiile în care respectivele societăți raportează pierderi. Este adevărat, unele dintre acestea sunt falimentate cu bună intenție de la centru, cu intenția de a fi vândute pe nimic, în beneficiul unor firme străine, vezi-Doamne, „partenere UE”. Resursele nici ele nu mai aduc la trezoreria statului decât sume infime, pentru că și în ceea ce privește exploatarea și valorificarea acestora, jaful este organizat.

Pe de altă parte, cheltuielile cu un aparat administrativ supraponderal sunt uriașe, disproporționat de mari în raport cu greutatea specifică a economiei românești. Analiștii care au comparat situația noastră cu situația altor state, din această perspectivă, au ajuns la concluzia că cel puțin o treime din ceea ce constituie aparat birocratic în România ar trebui să fie eliminat și ajutat să treacă la privat. Dar nimeni nu îndrăznește să facă acest lucru, întrucât bugetarii reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente politice prin care alianța aflată la guvernare încearcă să supraviețuiască. Când totul se clatină, cine de la putere ar putea să aibă îndrăzneala de a trece la fapte și de a curăța sistemul birocratic? Pe acest fond, în care la buget intră lunar mult mai puțini bani decât cei pe care economia îi produce, datoriile interne și externe ale statului român au crescut exponențial, fiind însoțite de dobânzi din ce în ce mai mari, generate de rostogolirea de la an la an a respectivelor datorii. Până când, inevitabil, se ajunge în situația în care băncile nu mai au încredere în economia noastră și nu ne mai finanțează cu niciun chip, nici măcar cu dobânzi exorbitante. Și astfel se ajunge la stadiul Junk, echivalent cu falimentul de țară. După care vin Fondul Monetar Internațional, împreună cu Banca Mondială, să ne salveze. Și nu ne pot salva decât obligându-ne, așa cum respectivele instituții au făcut și în alte țări prăbușite, să vindem pe nimic și activele pe care le mai avem și care, cât de cât, mai sunt capabile să aducă valoare adăugată la buget. La capătul de jos al acestei Golgote, nu poate urma, în mod inevitabil, decât tăierea pensiilor și salariilor. Va fi o situație mai rea decât perioada 2008-2010.

Coaliția celor trei partide și jumătate aflate la guvernare – PSD, PNL, UDMR și parlamentarii altor minorități decât cea maghiară – așa cum este ea alcătuită, așa cum funcționează, nu mai poate sub nicio formă să redreseze situația. Mai mult, ea este pândită la colț de o criză politică de natură să-i pună capăt în scurt timp, după ce alegerile prezidențiale vor fi pierdute de candidatul acestora, Crin Antonescu, trădat în fel și chip de partidele asociate la guvernare.

Ca să nu mai vorbim de faptul că acest „sistem”, care se chinuie fără succes să supraviețuiască, va fi în curând măturat, pulverizat, nu numai de efectele dezlănțuirii nemulțumirilor în plan intern, ci și de o întreagă conjunctură externă, la care mă voi referi în editorialul de mâine, prin care voi încerca să închid această analiză a situației dramatice în care se află România.