Noroc de Cuza: Plăcerile ascunse ale domnitorului

Ar mai avea rost să discutăm despre impactul pe care Alexandru Ioan Cuza l-a avut asupra dezvoltării acestor meleaguri? Principatele Române au schimbat macazul către reforme revoluționare în numai șapte ani de domnie ale celebrului conducător.

A susținut punerea bazelor primei căi ferate, a reformat educația și a reușit să transfere drepturile de proprietate ale mănăstirilor către stat. Din fericire, calitățile au umbrit integral cele mai evidente hibe ale domnitorului. Istoricii susțin chiar faptul că viciile au pus capăt domniei lui Cuza.

Stirile PROTV

Un fenomen misterios produce oxigen pe fundul oceanului, iar cercetătorii nu înțeleg cum: „O alternativă la fotosinteză”

RomaniaTV

Ea este soția profesorului cu fustă de la Universitatea din București. Bridget și Andrei Nae sunt căsătoriți de ani buni

Cu multă stimă și curiozitate, astăzi vom descrie câteva comportamente natural omenești ale lui Cuza, care arată că până și cel mai important domnitor al istoriei noastre, tot om a fost.

Cuza și plăcerea pentru jocurile de noroc

Deși nu este portretizat frecvent în ipostaza unui dependent de jocuri de noroc, anii petrecuți în Paris pentru săvârșirea studiilor, sunt chiar argumentul care confirmă că nici măcar Unificatorul Principatelor nu a fost un om perfect.

Potrivit istoricilor, Domnitorul pierdea foarte multe nopți alături de anturaje periculoase, jucând poker. Un obicei aparent deprins din perioada petrecută în Paris, părea a fi o afecțiune fără leac pentru Cuza. Era frecvent surprins fumând excesiv și consumând cafea neagră în cantități mult prea mari pentru un adult sănătos, părăsind masa de joc odată cu răsăritul soarelui.

Era un împătimit al jocurilor de noroc și nu rata nicio ocazie pentru a se alătura unei mese în toi. Probabil, dacă SlotsCalendar exista în acea perioadă, s-ar fi pus accent masiv pe jocul responsabil toate regulile morale ale jocurilor fiind încălcate în fiecare partidă. După cum vom vedea, aceste vicii au fost chiar cele care au atras atenții nedorite asupra Domniei Sale.

Deși iubea jocurile de cărți foarte mult, nu puține sunt exemplele în care A. I. Cuza chiar se ridica datornic de la masă, chiar și după ce pierdea proprietăți importante moștenite din familie.

Dragostea pentru aventurile amoroase

Dacă descoperirile sunt adevărate, performanța de a cunoaște intim peste 700 de pretendente la inima Domnitorului nu ar fi putut fi înfăptuită fără o pasiune adâncă pentru plăcerile nopții. Chiar dacă este portretizat ca un mare cuceritor, cu siguranță funcțiile din ce în ce mai înalte au contribuit și ele la șarmul masculin.

Femeile au avut o contribuție substanțială și la cariera lui Cuza, o poveste celebră fiind cea a relației sale cu Cocuța, soția camaicanului. Acesta din urmă avea funcția importantă în stat de a fi suplinitor al Domnului fiind însărcinat cu administrarea Principatelor până la înscăunarea unui nou conducător.

Aparent, Cocuța era îndrăgostită lulea de Cuza și vrând să pice bine în ochii acestuia, l-ar fi convins pe camaican să îi ofere acestuia rangul de colonel. Vă puteți imagina discuțiile din înalta societate la aflarea unor asemenea zvonuri.

Relația lor s-ar fi încheiat imediat după începerea Domniei lui Cuza.

Viciile ajung să îl trădeze

Impresionantul număr de peste 700 de iubitoare de amor care au trecut prin compania lui Cuza nu este nicidecum o invenție. Însuși Mihail Kogălniceanu era responsabil pentru plata aferentă serviciilor oferite de către frumoasele reprezentante ale sexului frumos, condica fiind chiar ținută numerologic într-un carnețel.

Sumele stipulate sunt enorme, dar mai important decât atât este accesul oamenilor la viața intimă a Domnitorului. Timp de 20 de ani, Cuza a fost însurat cu Elena Cuza. O femeie care abia dacă avea vreun contact cu Domnitorul, dar care i-a crescut necondiționat copiii pe care acesta îi avea cu amanta, Maria Obrenovic.

Complotul

Într-un mod cel puțin rar întâlnit, celebra “Monstruoasa Coaliție” îi avea complotiști în aceeași tabără și pe liberali, dar și pe conservatori. Niciuna dintre tabere nu era de acord cu modul activist în care Alexandru Ioan Cuza administra Principatele.

Deși cele două ideologii erau la poluri opuse, factorii care deranjau pe absolut toată lumea erau ba radicalismul, ba lipsa de convingere. Coaliția pentru sabotarea Domnitorului a luat naștere la doar trei ani de la urcarea acestuia pe tron. Cu toate acestea, a fost nevoie de alți trei ani pentru a-și atinge scopul, pe 11 Februarie 1866.

Deși ar fi multe detalii de menționat, important este că “principala” sa amantă, Maria Obrenovic, dar și prietenul său de viciu, Mihail Kogălniceanu, au fost și ei complici.

A sfârșit fugind cu amanta spre Brașov, fugărit de soție și cei doi copii, întregind un ultim triunghi amoros din care Cuza a ieșit în cele din urmă înșelat chiar de către propria amantă.

Astfel, din punct de vedere istoric, A.I. Cuza este un erou, dar într-un prezent deja trecut, plin de vicii, femei, tutun, jocuri de noroc și o administrație revoluționară, Cuza a fost un ghimpe în coasta tuturor.

Notă de final

Cu toate acestea, condiția umană vicioasă nu l-a împiedicat pe A.I. Cuza să fie unul dintre cei mai de succes conducători din istoria meleagurilor noastre. Păstrând o notă realistă, chiar dacă înclinațiile sale nu se speculează a fi cele mai creștinești, sunt șanse foarte mari să ne bucurăm de tot ce se află în jurul nostru în prezent, și datorită lui Cuza.