Prima pagină » Cancan » Nicolae Botgros, în doliu. Fostul primar al satului său natal s-a stins din viață

Nicolae Botgros, în doliu. Fostul primar al satului său natal s-a stins din viață

08 dec. 2020, 12:22,
în Cancan

Nicolae Botgros este în doliu după ce fostul primar al satului său natal s-a stins din viață din cauza coronavirusului. După aflarea cutremurătoarei vesti, artistul a transmis un mesaj emoționant pe o rețea de socializare.

Nicolae Botgros, în doliu. Lucian Tabac, fostul primar al satului său natal a murit

Nicolae Botgros este în doliu. Fostul primar al satului său natal s-a stins din viață. Lucian Tabac avea doar 40 de ani și, din păcate, a fost răpus de coronavirus. Artistul a transmis un mesaj emoționant pe contul său de Facebook după dispariția fulgerătoare a bărbatului.

”Numai 40 de ani a trăit Lucian Tabac, fostul primar al satului meu Badicu -Moldovenesc și a plecat în ceruri în câteva zile. Covid. Am fost onorat când mi-a înmânat diploma de Cetățean de Onoare a satului meu natal. Gimnaziul îmi poarta numele meu, fiecare om din sat se simțea onorat și protejat, a fost și vă rămâne în sufletele noastre OM cu litera mare. Condoleanțe rudelor, copiilor, părinților, sătenilor și celor apropiați.D-zeu să-l ierte…”, a scris Nicolae Botgros pe Facebook.

Nicolae Botgros a câștigat lupta cu coronavirusul

Nicolae Botgros a fost și el infectat cu noul coronavirus. Vestea că maestrul a fost depistat pozitiv cu COVID-19 a fost dată de fiul acestuia, Corneliu Botgros. Artistul s-a confruntat cu mai multe complicațîi și a stat internat o lună. Trei săptămâni le-a petrecut la Terapie Intensivă.

După ce a reușit să învingă COVID-19, marele artist basarabean a făcut niste marturii cutremurătoare. El spune că a trecut prin mai multe nopți nedormite, a fost nevoit să stea cu masca cu oxigen pe față, iar plămânii săi au fost afectați în proporție de 70% și se simțea că într-o altă lume.

„Cel mai greu mi-a fost să stau cu masca cu oxigen pe față non-stop, inclusiv să dorm cu ea. Dar nici măcar nu poți să dormi, pentru că eșți plin cu catetere, sonde, tuburi, cabluri! Eșți „îmbrăcât” în toate acestea și arăți că un cosmonaut. Ți-e somn, dar nu poți dormi. Te temi să nu cadă vreo sondă, să nu iasă vreun cateter și să înceapă să curgă sânge. Stai mereu cu frica să nu se întâmple ceva. Somnul nu-i somn. Odihna nu-i odihnă. Șase zile și șapte nopți nu le-am dormit absolut deloc. Mai ațipeam uneori ziua, dar nici măcar nu știam când îi ziuă și când e noapte. Mai întrebam pe câte un medic cât este ora… Mă simțeam că într-o altă lume.

Plămânii mei au fost afectați în proporție de 70%, poate chiar și mai mult. Nu simțeam nimic, pentru că am fost sedat. Când paciențîi sunt mai agitați, mai agresivi – medicii le pun niște injecțîi și îi calmează.

Într-o lună și patru zile cât am fost internat în spital, am văzut doar oameni îmbrăcăți în „scafandru” alb. Asta este uniforma lor pe care o îmbracă zi de zi: salopetă albă, cu mânecile acelea albastre sau verzi. Nu suntem obișnuiți să îi vedem în așa uniformă și împachetați că în cosmos, așa că nici nu-i deosebeam. Nu știam când venea șeful, medicul de gardă sau alt medic. Toți erau la fel și le vedeam doar ochii. Îi mai întrebam cine sunt și cum îi cheamă. Așa, fără să-i cunosc, mai discutam cu ei. Am spus că voi merge la toate bisericile din lume, la toate mănăstirile să mă rog pentru sănătatea lor. Ceea ce au făcut ei pentru mine și pentru paciențîi de acolo, nu se poate reda prin cuvinte. Și nu cred că poate uita cineva din cei care au trecut pe acolo”, a declarat Nicolae Botgros pentru report.md.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`