Nestiuta «Delta» din inima Ardealului. Aceasta mare de stuf e la doar 30 de kilometri de Cluj-Napoca

In ultimii ani, odata cu explozia informationala, au fost descoperite si popularizate numeroase locuri din tara noastra in care cadrul natural nu a fost prea mult afectat de lacomia si distrugerile facute de obicei de catre om. Zeci, daca nu sute de lacuri, paduri, creste montane, pesteri, stepe etc., multe dintre ele astazi cu statut de zona ocrotita, au inceput sa fie tot mai des citate in lista de calatorii a iubitorilor naturii. Un astfel de loc este si complexul de zone umede ale Vaii Fizesului din Cluj. Ecosistemul de aici este atat de bogat si de variant incat zona a primit pe buna dreptate renumele de Delta a Transilvaniei. Este un loc sublim, unic si neasteptat, dar deosebit de fragil fata de activitatile umane, motiv pentru care se impune sa fie imperios monitorizat si protejat.

Din punct de vedere al localizarii geografice, Valea Fizesului este situata in nord-estul Campiei Transilvaniei. De-a lungul Vaii Fizesului este soseaua Gherla – Taga – Camarasu, pe care se poate intra si dinspre soseaua Cluj – Dej si Cluj – Reghin. In zona se ajunge, deci, relativ usor si practic exista numeroase posibilitati de oprire pentru observarea si fotografierea pasarilor. Mai mult decat atat, de pe toate soselele si drumurile din apropiere se poate merge pana la tarmul lacurilor din acest complex.

RomaniaTV

S-a decis în Guvern, veste importantă pentru 5 milioane de pensionari

Observatornews.ro

Momentul opririi în trafic a lui Călin Georgescu. Ce i-a spus avocatul la telefon

Povestea "Deltei" din inima Ardealului este una deosebit de interesanta. Paraul Fizes izvoraste in apropiere de Camarasu si strabate Campia Transilvaniei dupa directiile sud-est si nord-vest, varsandu-se in cele din urma in raul Somesul Mic.

Paraul Fizesului a fost supus unor lucrari de baraj inca din Evul Mediu, iar in urma acestor lucrari, in lungul vaii au aparut mai multe lacuri care pana in preajma anului 1970 aveau aspectul unor bazine naturale, cu intinderi de stufaris, nuferi si mlastini, bazine care ofereau un habitat perfect pentru numeroase vietuitoare, in special pentru speciile de pasari de apa, clocitoare sau in tranzit. Ulterior anului 1970, bazinele naturale au fost amenajate si sunt astazi transformate aproape integral in iazuri piscicole.

Intre Hodaie (comuna Catina) si Taga exista urmatoarele lacuri, numite de localnici, tauri: Catina, Popii (alcatuit din contopirea a doua lacuri Popii 1 si Popii 2), Satului, Sf. Florentin, Ciortos, Geaca (trei iazuri), Sucutard 1 si Sucutard 2, Taga Mare si Taga Mica. Suprafata lacurilor este cuprinsa intre cateva zeci de hectare (cele mai mari sunt Catina si Taga, de 64, respectiv 105 hectare), cel mai mic este iazul Lacu din comuna Geaca, care are doar 14 hectare.

In prezent, mai exista stuf doar pe suprafete reduse, locuri mlastinoase sau de-a lungul tarmurilor joase. Malurile sunt in general destul de inalte si inclinare, neexistand plaje maloase sau nisipoase. In schimb, pe alocuri, pe maluri cresc salcii. Pe unele vai laterale exista si bazine de mica intindere precul Lacul Legii (vechi lac natural, in prezent are doar 10 hectare), iazul Nasal, iazurile de pe valea Ghirisului, Santioara.

Pe Valea Bontului se afla Lacul Stiucilor de la Sacalaia, o alta zona importanta pentru conservarea biodiversitatii, zona care alaturi de stufarisurile din jur totalizeaza aproximativ 140 de hectare.

La sud de comuna Sic se afla o alta zona umeda protejata, denumita Stufarisurile de la Sic, in marginea carora cresc plante adaptate la saratura, o raritate extrema in flora Transilvaniei.

Pasarile: cel mai important obiectiv ecologic si turistic al "Deltei" Transilvaniei

Din nefericire, studiile si estimarile ornitologilor au scos la iveala ca avifauna locala este mult diminunata fata de aceea care existase in urma cu 3-4 decenii, si cu atat mai mult in comparatie cu avifauna consemnata aici in secolul XIX, atunci cand populatiile de pasari de aici au fost studiate de Herman Otto, pe atunci preparator al Muzeului Societatii Ardele din Cluj. Cauza principala a fost, evident, vina omului. Oamenii de aici au transformat aceste lacuri naturale in iazuri si crescatorii de peste.

Prin urmare, prin distrugerea vegetatiei palustre au fost deteriorate in primul rand conditiile de cuibarit ale pasarilor de balta, dar si sursele lor de hrana. Pe lacurile mari se practica pescuitul de productie si cel sportiv, precum si vanatoarea…

Avifauna clocitoare este saraca in specii comparativ cu cea migratoare, si include urmatoarele specii: corcodelul mare, corcodelul mic, corcodelul cu gat rosu, buhaiul de balta, starcul pitic, rata mare, rata caraitoare, rata cu cap castaniu, rata pestrita, lisita, gainusa de balta, carstelul de balta, crestetul pestrit, fluierarul de munte, lacarul mare, lacarul de stuf, lacarul mic, pitigoiul de stuf , presura de stuf si eretele de stuf.

In imprejurimile lacului cuibaresc cateva perechi de berze albe, starci cenusii, starci de noapte, ciocanitoarea de gradina, sfranciocul rosiatic, sfranciocul mare, grangurul si doua specii de silvii. Intre pasarile de pasaj predomina speciile de rate, apar si garlitele mari, gastele de vara, gastele de semanatura, diverse specii de pescarusi, chirighite si chire.

Dintre speciile de interes iminent de salvare pe plan mondial, apar aici trei specii: rata rosie, cristelul de camp si soimul dunarean.

Valea Fizesului este un loc deosebit de important si pentru salvarea si ocrotirea pasarilor amenintate la nivelul intregii Uniunii Europene. Dintre aceste specii se remarca buhaiul de balta, starcul pitic, crestetul cenusiu, acvila pitica, acvila tipatoare mica, caprimulgul, ciocanitoarea de stejar, fasa de camp, silvia porumbaca iar in mod cu totul si cu totul  accidental poate aparea in trecere si gasca cu gat rosu, specie deosebit de importanta pe plan european.