@ S-a petrecut in septembrie 1989, cu trei luni inainte de caderea regimului comunist @ Ceausescu i-a aparut brusc in fata @ Doua fraze si o strangere de mana @ Poza lui a aparut apoi in toate ziarele comuniste ale vremii @ A fost ultimul iesean care a dat mana cu dictatorul
Un concurs de imprejurari, dar si jocul hazardului l-au ales din multime tocmai pe el. A fost ultimul iesean de rand care a dat mana cu Nicolae Ceausescu. Nu si-a dorit acest lucru, dar secretarul general al PCR nu putea fi refuzat. Intr-o fractiune de secunda, a ajuns pe prima pagina a ziarelor din acea vreme. Mult timp dupa Revolutie, colegii de serviciu il tachinau, punandu-i pe birou poza cu dictatorul. Nu a facut mare caz de acest lucru. I-au ramas amintirile epocii, dar intre timp a ajuns om de afaceri.
Fostul CUG, tinta dictatorului
Septembrie 1989. Cuplul Ceausescu a vizitat pentru ultima oara Iasul. Atmosfera era una tensionata, generata de evenimentele din tarile Europei de Est. Iasul a fost ales de catre cuplul dictatorial pentru inaugurarea anului scolar. Dar vizita era programata si pentru zona industriala a municipiului, intr-o incercare disperata de a spala imaginea cuplului dictatorial. Urma, in noiembrie, Congresul al XIV-lea al PCR. „In prima zi de vizita a intreprinderilor iesene au fost o serie de incidente neplacute pentru Ceausescu. Multe persoane s-au repezit catre el, pentru a-si spune pasurile si pentru a-i inmana scrisori. Oamenii Securitatii au intervenit in forta, dupa cate am inteles. Au fost aruncate afise cu Ceausescu in fata masinii acestuia. Au fost aruncate si stegulete. A doua zi trebuia sa vina la CUG, la noi”, isi incepe povestea Vasile Cotovenco, ultimul iesean de rand care a dat mana cu dictatorul. Venise la combinat din 1977, de la inaugurarea uzinei. In 1989 era adjunctul sefului de la Proiectare. Fusese desemnat cu organizarea unei expozitii cu produsele CUG, ce urmau a fi vazute de Ceausescu. „Toate exponatele care acum sunt la intrarea directorilor, si inca altele, au fost duse la sectia de Utilaj Tehnologic Complex Greu (UTCG), pe locul unde acum este un supermarket. Acolo trebuia sa vina Ceausescu cu suita”, a spus Vasile Cotovenco.
Pregatirile minutioase au fost date peste cap de dictator
Conducerea de atunci a fostului combinat intrase in priza cu mult timp inainte de venirea secretarului general al PCR. Sectia UTCG a fost curatata, spalata, varuita, iar liniile de demarcatie refacute. Intr-un colt au fost aduse exponatele si asezate cu mare grija. „Era o nebunie totala. Fiecare venea si spunea ca acel exponat trebuie mai la stanga, celalalt mai la dreapta, dupa care un altul le aducea la pozitia initiala. Deasupra produselor noastre erau montate tot felul de lozinci inflacarate. Aproape ca nu se mai vedea nimic din hala. Cu o zi inainte de vizita, am stat la CUG pana aproape de miezul noptii, pentru a pregati expozitia. S-a dovedit ca eforturile noastre au fost, in mare parte, zadarnice. Vizita a durat putin peste 2 minute”, a sustinut Cotovenco.
L-a fixat din multime, moment in care a inceput sa auda lozinci in ureche
Adjunctul sectiei de Proiectare a fost repartizat sa stea cu muncitorii in strada, sa-l intampine pe seful statului. „Mi s-a dat chiar si un cartonas cu lozincile care trebuiau strigate la aparitia lui Ceausescu”, a spus Cotovenco. Numai ca lucrurile nu s-au derulat conform organizatorilor. Speriati de amploarea manifestarilor anti-ceausiste din prima zi a vizitei, mai marii judetului, in frunte cu Maria Ghitulica, ultimul prim-secretar al judetului, au decis ca toti sefii sa fie printre muncitori, pentru a-i struni si a nota numele celor care nu se aliniau politicii PCR. „Adjunctii urmau sa stea la expozitie. Asa am ajuns eu printre cei care il asteptau pe Ceausescu in sectia UTCG”, si-a amintit ieseanul. Aparitia dictatorului nu a fost deloc surprinzatoare. Cotovenco a spus ca, inainte de acesta, prin sectie s-au perindat vreo 50 de civili, supli, in haine bine croite, care au rotit ochii in jur, dupa care si-au dat acordul unui sef. „Nu stiu cine erau. Puteau fi din trupele straine, puteau fi de la Securitate, cert este ca erau antemergatorii cuplului. Imediat a intrat si Ceausescu in hala”, a povestit Cotovenco. Dictatorul a mers intins la expozitie, fara sa se uite in alta parte. A stat mai putin de un minut si s-a uitat la exponate. „In jurul lui s-au format imediat cinci-sase cercuri de oameni. Erau ministri secretari de stat, ministri, oameni politici”, isi aminteste ieseanul. Conform presei din acea vreme, Ceausescu a venit insotit de Emil Bobu si Silviu Curticeanu, membri ai Comitetului Politic Executiv si elita judetului. „La un moment dat, s-a intors catre noi, care eram aliniati la vreo 15 metri de el. A inceput, efectiv, sa dea din maini ca un inotator pentru a putea trece de cei care il inconjurau. Odata trecut de acele cercuri de persoane, ne-a scrutat cu privirea, dupa care s-a oprit la mine. L-am vazut cum ma fixeaza si, imediat, a pornit-o catre noi, uitandu-se fix la mine. Vreo trei metri a inaintat, dupa care televiziunea si fotoreporterii au pornit reflectoarele si bliturile. Nu am mai vazut nimic. M-am trezit brusc cu el in fata mea. A intins mana si mi-a prins-o pe a mea”, a povestiti Cotovenco. In tot acest timp, ieseanul isi aminteste ca auzea un mesaj repetat la infinit: „Ne angajam, ne angajam, ne angajam”. „Nu am vrut sa folosesc acest cuvant”, a spus Cotovenco.
Stabii comunisti au inlemnit
Discutia cu dictatorul a fost una scurta, dar plina de peripetii. Ca intotdeauna, lui Ceausescu ii placea sa intrebe oamenii cum o duc. Aceeasi propozitie standard a folosit-o si atunci. „Cum o duceti?”, a intrebat. „Foarte bine, tovarase secretar general al partidului”, a raspuns Cotovenco, deloc intimidat. „Da bine, dar productia este cam slaba”, a venit replica dictatorului. In spatele acestuia s-a ivit Maria Ghitulica, care facea semne disperate catre cel interpelat. „Am vazut-o peste umarul lui Ceausescu cum dadea dintr-o mana sa ma atentioneze, in timp ce cealalta mana era dusa spre gura, intr-un semn direct sa tac, sa nu spun vreo prostie”, a spus ieseanul. Raspunsul insa le-a ridicat parul pe ceafa liderilor comunisti din preajma. „Necazurile inerente”. Ceausescu s-a facut ca nu aude, dupa care i-a intins mana din nou lui Cotovenco. A fost ultima strangere tovaraseasca din Iasi. Bliturile fotografilor au imortalizat momentul pentru posteritate. A doua zi, pe prima pagina a tuturor ziarelor din acea vreme trona poza lui Cotovenco si a prea iubitului conducator al tarii. Trei luni mai tarziu, cuplul dictatorial a fost executat. Poza cu Cotovenco a ramas. „Dupa Revolutie, colegii de serviciu ma mai tachinau, punand poza respectiva pe biroul meu. Am pastrat un ziar din acea vreme pentru amintire. Doar pentru atat”, a incheiat Vasile Cotovenco. Ieseanul a iesit la pensie, iar schimbarea regimului l-a impins catre ceea ce se cheama economia de piata. Si-a deschis o mica societate specializata pe ambalaje, una din profesiile avute la fostul combinat, dar nu a uitat intalnirea cu fostul dictator.
Sursa Foto: arhiva personala Sergiu Amarandi