Muzica spaniolă. Influențele acesteia de-a lungul istoriei

Nu este o surpriză faptul că evoluția muzicii spaniole este la fel de extinsă și diversă precum este și istoria țării. Nicio altă țară europeană nu se poate lăuda cu un amestec atât de unic de influențe muzicale, fiecare preluate din diferitele culturi care au poposit în Spania de-a lungul timpului.

Începutul muzicii spaniole

O parte din ceea ce face Spania atât de fascinantă este gama largă de culturi care s-au îmbinat de-a lungul istoriei. În primele ere ale existenței Spaniei, amestecul cultural a avut un impact pe toate planurile și a contribuit fără de îndoială în mod semnificativ la istoria muzicii spaniole. Romanii timpurii au venit cu idei și muzică din vecina Grecie, apariția vizigoților (goții de vest) a dus la înflorirea muzicii sacre și a cântărilor bisericești, iar sub stăpânirea tolerantă a maurilor, muzica evreiască, creștină și maură a înflorit simultan. Muzica regională era în creștere, dar odată cu “Reconquista” (recucerirea peninsulei Iberice de la musulmani de către regatele creștine din nordul Spaniei) , această creștere s-a oprit brusc, deoarece guvernul a declarat interzicerea acestui tip de muzică.

Stirile PROTV

Sute de străini veniți la muncă în România, urcați în avion și trimiși înapoi acasă. Au fost interziși până la 5 ani în UE

RomaniaTV

„Ordonanţa-trenuleţ” loveşte bugetarii. Salarii, sporuri şi angajări, îngheţate din 1 ianuarie 2025

Renașterea

Istoria muzicii spaniole a continuat să evolueze odată cu începutul perioadei Renașterii. Muzica instrumentală a apărut și a înflorit, cel mai notabil cu influența muzicii arabe și dezvoltarea chitarei spaniole. După reconquista din secolul al XVI-lea, stilul polifonic, cu voci complementare, s-a dezvoltat, probabil datorită contactului cu vecinii nordici ai Spaniei, Franței și Flandrei. Pe măsură ce mobilitatea pe tot continentul european s-a îmbunătățit, muzicienii au început să călătorească din țară în țară, în special în Roma, și să preia idei și stiluri de-a lungul drumului. Acești ani de dezvoltare exponențială au scos Spania din anonimat și au plasat-o ferm pe harta muzicală, cu mari compozitori clasici precum Francisco Guerrero și Tomás Luis de Victoria care au devenit deosebit de apreciați.

Secolul al XVII-lea și al XVIII-lea

Una dintre cele mai mari manifestări ale talentului muzical spaniol a apărut în această perioadă din istoria muzicii spaniole. Zarzuela – o formă ușoară de operă spaniolă – a luat naștere și a înflorit, devenind fenomenul cultural care continuă și astăzi. Contrastând cu fluxul secolului precedent, dezvoltarea muzicii clasice a intrat într-un declin care a durat două secole. În schimb, în diversele regiuni ale Spaniei a apărut muzica populară și folclorica.

Secolul al XX-lea

După Războiul Civil Spaniol și guvernul represiv care s-a instaurat pentru 50 de ani, dictatorul Francisco Franco, urmărind crearea unei țări uniforme și naționaliste, a interzis tot ceea ce ținea de culturile regionale. Limbile, literatura și muzica regională au fost interzise, arse și denigrate. Drept rezultat, gama largă de muzică populară care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor nu a dispărut, dar practica ei a fost cu siguranță ținută ascunsă de ochii vigilenți ai guvernului lui Franco.

În prezent

Pe măsură ce Spania se apropia de sfârșitul regimului lui Franco, apariția muzicii pop și a rock ‘n’ roll a marcat o altă etapă importantă în istoria muzicii spaniole. Formații americane și britanice au făcut furori pe scena muzicală internațională și nici măcar Franco nu a putut împiedica Spania să le urmeze în cele din urmă. Primele melodii pop spaniole au imitat în principal muzica pop franceză, care, destul de interesant, deja imita muzica pop americană și britanică. Artiștii spanioli au adăugat pasiunea și ritmurile flamenco în mixaj, oferindu-i un ton spaniol autentic pe care îl puteți regăsi și în muzica pop de astăzi. Avalanșa turistică din anii ’60 și ’70 a adus stiluri muzicale din toate colțurile lumii, în timp ce anii ’80 au marcat ascensiunea mișcării „movida madrilena” (Mișcarea Madrideană). După moartea lui Franco, tinerii s-au eliberat și au început să experimenteze cu stiluri de viață alternative, fără a fi împiedicați de guvernul democratic restabilit. Rock ‘n’ roll-ul, punk-ul și muzica spaniolă pop au intrat pe o traiectorie ascendentă și au rămas în prim-plan de atunci.