Izvorul Tămăduirii este una dintre cele mai încărcate spiritual sărbători ale primăverii, celebrată în prima vineri după Paște, în Săptămâna Luminată. Deși nu are o dată fixă, această zi este închinată Maicii Domnului și amintește de o minune care a avut loc în apropiere de Constantinopol. În anul 2025, sărbătoarea este celebrată pe 25 aprilie.
Povestea minunii de la Izvorul Tămăduirii
Legenda spune că Leon, un bărbat care avea să devină mai târziu împăratul Bizanțului, a întâlnit un orb însetat, rătăcind printr-o pădure. În acel moment, Maica Domnului i s-a arătat în vis și i-a spus:
„Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde mai adânc în această pădure și, luând apa tulbure, potolește-i setea și unge-i ochii întunecați. Atunci vei cunoaște cine sunt eu.”
Când orbul s-a spălat cu acea apă, și-a recăpătat vederea. Ca semn de recunoștință, odată ajuns împărat, Leon I a ridicat o biserică pe locul acelei fântâni, devenită apoi loc de pelerinaj și tămăduire.
Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii. Ritualuri care aduc binecuvântare
În această zi sfântă, credincioșii merg la biserică pentru a participa la o slujbă specială de sfințire a apei. Preotul stropește cu agheasmă mulțimea, rostind rugăciuni pentru sănătate, ocrotire și îndepărtarea răului:
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta…”
Tradiția spune că această apă are puteri vindecătoare. Ea este folosită pentru a stropi casele (cu excepția băilor), fântânile, animalele, livezile și grădinile, atrăgând belșug și sănătate. Este considerată și o zi ideală pentru săpatul fântânilor.
În spiritul sărbătorii, gospodinele evită spălatul, călcatul sau munca la câmp, păstrând ziua pentru reculegere și rugăciune.
Rugăciunea Izvorului Tămăduirii – cuvinte care aduc alinare și vindecare
România găzduiește mai multe locuri sfinte cunoscute ca Izvoare Tămăduitoare, printre care se numără: Mănăstirea Ghighiu (Prahova), Dervent, Hoacioara (Neamț) și Cetățuia Negru Vodă.
Iată un fragment dintr-o rugăciune profundă, rostită cu evlavie în această zi:
„Pe Fântâna cea pururea nesecată și înviorătoare, pe Dumnezeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, într-un glas să lăudăm…
…Din văpaia durerilor scoți pe cei ce aleargă la tine, Curată, rourându-i cu ape din izvorul cel minunat…”
Aceste cuvinte sunt o chemare către speranță, vindecare și har divin – o reamintire a iubirii fără margini a Maicii Domnului pentru cei care cred.