Mercurul in pesti si fructe de mare. Descopera ce este mai sigur pentru consum si ce trebuie evitat

Mercurul este un element care se gaseste in mod natural in mediu, in aer, apa, sol si roci. Se intalneste sub forme diferite: mercur metalic, compusi de mercur anorganici si compusi organici de mercur.

Mercurul metalic este, de asemenea, cunoscut ca mercur elementar. La temperatura camerei, aceasta forma de mercur este un lichid argintiu orbitor. Cand se aplica caldura, mercurul metalic devine un gaz inodor, invizibil.

Stirile PROTV

Sute de străini veniți la muncă în România, urcați în avion și trimiși înapoi acasă. Au fost interziși până la 5 ani în UE

RomaniaTV

Lovituri în lanţ, au găsit reţeta răzbunării! Chefii au câştigat războiul cu Antena

Mercurul din peste ne distruge viata

Cum ajunge mercurul in mediu
Celia Chen, biolog de la Universitatea Darthmouth si unul dintre cei 70 de cercetatori marini ai mercurului, care au petrecut doi ani pentru a intocmi raportul „Sursele alimentelor de mare: Poluarea cu mercur din mediul marin„, spune ca „Majoritatea pestelui din supermarketuri este din apele oceanice deschise, iar cea mai mare parte din mercurul care ajunge in largul oceanului provine de la emisiile atmosferice, care sunt produse in urma arderii combustibililor fosili.

Centralele energetice alimentate de carbune sunt cea mai mare sursa de mercur, la nivel global. Bineninteles, zonele litorale au o poveste diferita: o mare parte din alimentele marine consumate in locuri precum Golful din Maine, Golful Mexicului etc. sunt infestate din alte surse industriale.

Mercurul din alimente, un pericol pentru sanatate

Bioacumularea mercurului in forma sa cea mai toxica: methylmercurul
Mercurul din emisiile atmosferice produse in urma arderii carbunelui ajunge in sol si apa odata cu zapada sau ploaia. Mai multe specii de bacterii anaerobe care traiesc in sol, convertesc mercurul anorganic in methylmercur prin intermediul proceselor lor metabolice.

Methylmercurul este un compus organic al mercurului, foarte toxic cand nivelul si perioada de expunere sunt mari – este nevoie de o perioada foarte mare pentru a fi eliminat. Este cea forma cea mai intalnita sub care se gaseste mercurul in peste.
Bacteriile care contin methlymercur fie excreta mercur in apa, fie organismele superioare consuma astfel de bacterii.

Methylmercurul in apa se deplaseaza in sus in lantul trofic: el este absorbit de fitoplancton, acesta serveste ca hrana pentru zooplancton, care la randul sau e hrana pentru pestii mici. Acestia din urma sunt hrana pentru organisme mai mari si tot asa, ajungand ca toate vietuitoarele apelor sa fie contaminate intr-o anumita proportie.

Ce boala grava poti face daca mananci mult peste

Methlymercurul se acumuleaza in organisme mai repede decat poate fi eliminat. La ora actuala, tot pestele, incluzand si fructele de mare contine urme de mercur. Anumite specii contin un nivel foarte ridicat de mercur. E vorba mai ales de pestele rapitor care, pe langa faptul ca inhaleaza mercurul prezent in apele oceanice, se hraneste cu alti pesti, si ei, la randul lor, contaminati cu mercur. Evident, pestele de mari dimensiuni traieste mai mult; un motiv in plus pentru ca nivelul de mercur sa fie mai ridicat la acesti pesti.

Nivelul de methylmercur din peste si fructe de mare
1. Peste cu continut foarte mic de mercur (nu prezinta un pericol pentru sanatatea omului): ansoa, calamar, calcan, crab, creveti, eglefin, hering, langusta, limba de mare, macrou, pastrav, platica, pollock – un peste alb din Alaska, inrudit cu codul, prezent si in comertul romanesc, sardine, scoica de rau, somn, somon, stridii, tilapia.

2. Peste cu continut moderat de mercur (gravidele si copiii de varsta mica ar trebui sa-l evite): biban de rau, crap, cod, halibut – peste inrudit cu platic, homar; diavol de mare, snapper rosu, ton light.
Daca va place foarte mult pestele din aceasta lista, puteti sa-l consumati de maximum sase ori pe luna, ca sa nu aveti probleme.

Cat peste poate duce la intoxicatie cu mercur

3. Peste cu continut mare de mercur (gravidele si copiii de varsta mica ar trebui sa-l evite): biban de mare, gruper, lufar.
Consumul acestor pesti trebuie limitat la cel mult de trei ori pe luna.

4. Peste cu continut foarte ridicat de mercur (de evitat consumul): merlin albastru, peste pion rosu, peste spada, rechin, tilefish, ton (Thunnus Albacares (lat.) – Yellowfin Tuna (engl.) – este vorba despre cel mai gustos si mai pretios ton.

Persoanele care au o dieta foarte bogata in ton pot sa inregistreze in timp niveluri ridicate de mercur in organism.

De retinut: Mercurul nu dispare prin gatire, indiferent de metoda de preparare. Include in dieta alimente-chelatori naturali de metale grele (leaga substantele toxice ajutand la eliminarea acestora) precum: coriandru, usturoi, ceapa, nuci braziliene, Chlorella si spirulina.

Toti avem mercur in organism! Cu ajutorul acestui amestec il vom elimina rapid!