Mercurul in peste. Ce peste evitam si ce peste putem consuma

Pestele este una dintre cele mai bune surse de proteine, acizi grasi omega-3 si alti nutrienti, inclusiv fier, potasiu si vitaminele B. Din pacate, o mare parte din fructele de mare este contaminata cu niveluri ridicate de mercur toxic. Metilmercurul – cel mai otravitor dintre compusii de mercur – se formeaza atunci cand mercurul anorganic este dizolvat atat in ​​apa dulce cat si in apa de mare. Cascada incepe atunci cand acest compus toxic devine incorporat in lantul alimentar dupa ce a fost consumat de fitoplancton, o alga cu o singura celula, care este apoi consumata de animale mai mici. Acest lucru este deosebit de problematic, deoarece pestii mai mici elimina mercurul neorganic ca deseu, in timp ce mercurul de metil este retinut. Pe masura ce ne miscam in sus pe lantul alimentar, pestii mai mici sunt consumati de pesti mai mari si acei pesti sunt consumati de pesti si mai mari – toti pastrand mercurul de metil pana cand acesta se indreapta catre oameni.

De ce mercurul este rau pentru noi? Preocuparea privind toxicitatea cu mercur nu se limiteaza doar la natiuni in curs de dezvoltare – efectele sunt profunde si relevante pentru toti oamenii de pe glob. Un studiu din noiembrie din Jurnalul de Medicina Preventiva si Sanatate Publica a aratat ca nivelurile ridicate de mercur pot dauna sistemului nervos central si pot produce efecte daunatoare asupra creierului – in special atentia scazuta si memoria, precum si simptome cum ar fi tremuraturile si tulburarile de vedere. Iar un studiu din iulie 2012 din Jurnalul de Biomedicina si Biotehnologie a legat expunerea la mercur de un risc crescut de boli de inima. Cercetatorii considera ca acest lucru se datoreaza capacitatii mercurului de a creste productia de radicali liberi reducand in acelasi timp antioxidantii din organism, ceea ce conduce la stres oxidativ.

RomaniaTV

Se schimbă banii, preşedintele anunţă referendum pentru trecerea la EURO

Observatornews.ro

CAMERA ASCUNSĂ. Piesa obligatorie de la maşină pe care şoferii şi-o scot la service-uri

Cum puteti evita sa mancati prea mult mercur? In general, o regula buna in ceea ce priveste continutul de mercur este luarea in considerare a marimii pestilor. Pesti mai mici, cum ar fi somonul, heringul, sardinele, dar si scoicile, contin mai putin mercur decat pradatorii lor mai mari, cum ar fi tonul obez si pestele spada. Potrivit specialistilor, dimensiunea standard de servire a pestelui este de aproximativ 120 g sau dimensiunea palmei. Utilizati urmatorul ghid pentru a va ajuta sa alegeti pestii cu cele mai scazute niveluri de mercur si sa aflati cat de des trebuie sa mancati alte tipuri de fructe de mare populare.

1. Peste si fructe de mare cu cel mai mic continut de mercur (puteti manca de 2-3 ori pe saptamana): ansoa, croaker de Atlantic, somn, cod, crabi, languste, Cambula, pastrav de apa dulce, merluciu, hering, stridii, cod Pollocs, somon, sardine, scoici, calamari, ton conservat -(tipul skipjack). 2. Peste cu nivelel moderate de mercur (mananca 1 portie pe saptamana): bluefish, crap, halibut negru, rockfish, macrou spaniol, biban dungat,  ton (ton alb / conservat sau proaspat / congelat), Croaker alb / croaker Pacific. 3. Pesti cu cele mai ridicate niveluri de mercur (trebuie evitati): rechin, peste spada, macrou de mare (regal), tilefish, tonul de mari dimensiuni, macrou spaniol.

Atunci cand alegeti pestele si fructele de mare, este important sa fiti un consumator informat care intelege diferentele dintre soiuri, precum si modul de aprovizionare a pestelui. Fructele de mare, cu moderatie, pot si ar trebui sa faca parte dintr-un plan de alimentatie echilibrat datorita acizilor omega-3, care au efect antiinflamator. De fapt, American Heart Association ne recomanda sa mancam cel putin doua portii 100g de peste pe saptamana – deci alegeti cu intelepciune!