Medici străini, la Iași, pentru a combate epidemia! O misiune periculoasă cu un final teribil – FOTO

Situație extrem de grea, moartea pândind de la fiecare colț de stradă! Momente teribile pentru fiecare locuitor al Iașului, dar și pentru cei de la periferii. Lipsuri groaznice, criză medicală fără precedent. În acest context, un grup de doctori din străinătate au ales să vină în capitala Moldovei pentru a-și oferi sprijinul. E o misiune periculoasă cu un final teribil. Din păcate, cine ajunge acolo are parte de imagini triste și dureroase

Vremuri teribile și clipe groaznice la Iași! În Primul Război Mondial, capitala Moldovei a avut mult de suferit, atât pierderi umane, cât și materiale. La fel ca în această perioadă, o epidemie a lovit întreaga populație. La acele vremuri (1917 – n.r.) tifosul exantematic a făcut ravagii. De meditat că, în urmă cu mai bine de un secol, era o conflagarație mondială ce a prins în vârtej orașul, medicina nu avea atâtea progrese ca acum, iar foametea, frigul erau și ele alte stări de fapt dure. Cu toate acestea, ieșenii și zecile mii de români refugiați în capitala României de atunci au supraviețuit. Desigur, au fost și numeroase victime și o suferință îngrozitoare. Igiena, respectarea regulilor, solidaritatea umană au fost elementele care au făcut ca tot greul să fie depășit.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

BOMBĂ ȘOC! Cine e BOGPR, misteriosul afacerist care a FINANȚAT campania lui Călin Georgescu

Sacrificiul medicilor francezi

În toată această stare excepțională de fapt a fost și un episod demn de rememorat și oferit ca exemplu de altruism și umanism. Atunci, o Misiune Franceză a venit la Iași. Din păcate, astăzi, doar un monument comemorativ destul de modest, lăsat în paragină și pradă degradării, aflat pe marginea șoselei care urcă Dealul Bucium, mai amintește de acele timpuri. Povestea face referire la de unul dintre doctorii foarte dedicați oamenilor suferinzi din anii Primului Război Mondial, dr. Jean Clunet (1878-1917). Acesta a venit în Iași, în cadrul Misiunii Militare Franceze, în 1916, însoțit de soția lui, Marguerite Mireille Alexandrine Clunet, infirmieră a Societății de Ajutorare a Răniților Militari (Société de Secours aux Blessés Militaires).

Și-a petrecut întreaga viață la spital, printre bolnavi

Ca medic de boli infecțioase, el a transformat Vila „Greierul” din Bucium în spital cu această specializare. Clădirea fusese proprietatea avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy Logothetides, care era profesor la Facultatea de Medicină din urbe.

„Practic, cât a stat la Iași, și-a petrecut întreaga viață la spital, printre bolnavi, ajutat de câteva infirmiere (între care și soția lui) și 10 călugărițe franțuzoaice de la Congregația Sfântul Vincent de Paul. Iarna cumplită din 1917, foametea, suprapopularea orașului, lipsa de igienă au contribuit la apariția tifosului exantematic, căruia i-au căzut victime zeci de mii de oameni. Printre aceștia a fost chiar și doctorul Jean Clunet”, se arată în documentele – mărturie păstrate de Iași, inclusiv la Arhivele Naționale de la Iași.

5.000 de paturi ale spitalelor din Iași găzduiau un număr de 11.000 de bolnavi

Fundalul întreg al venirii misiunii conduse de dr. Jean Clunet era unul înfricoșător. E vorba de anii grei ai anului 1917, când Regele, Guvernul și Parlamentul României se refugiaseră la Iași. Peste întreaga Moldovă s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii de români au murit.

„Pentru a înțelege amploarea fenomenului, trebuie precizat că în februarie 1917, cele 5.000 de paturi ale spitalelor din Iași găzduiau un număr de 11.000 de bolnavi. Oamenii mureau în număr mare, mulți dintre ei neputând fi îngrijiți și fiind aruncați apoi în gropi comune, fără sicrie sau o slujbă religioasă. În unele sate a pierit întreaga populație, iar la Regimentul 5 Roșiori, caii au trebuit să fie repartizați altor unități pentru că nu mai exista niciun soldat care să-i îngrijească.

Pe lângă oamenii care mureau de tifos, au căzut pradă epidemiei și unii medici și așa puțini la număr, murind astfel nu mai puțin de 250 de medici și peste 1.000 de sanitari. Printre cei care au căzut la datorie în lupta cu epidemia care ucisese un număr mare de bolnavi de tifos se numără și doctorul Jean Clunet din Misiunea Militară Franceză”, se arată în documentele Direcției Județene pentru Cultură (DJC) Iași.

Regina Maria: „Dr. Clunet conducea spitalul cu o energie neobosită și un curaj admirabil”

De asemenea, sacrificiul făcut de acest medic francez și echipa sa pentru români și Iași este amintit inclusiv de Regina Maria. Aceasta îl evocă într-o manieră aparte și emoționantă.

„Dr. Clunet conducea spitalul cu o energie neobosită și un curaj admirabil, organizase totul în ciuda dificultăților supraomenești. Acum, a murit victimă a propriului devotament și a propriei abnegații. Dr. Clunet mi-a lăsat o impresie profundă; era specializat în boli infecțioase și îmi ceruse ajutorul pentru a găsi un spital în afara orașului. Optimismul său imbatabil, în mijlocul haosului în care ne zbăteam cu toții, era un stimulent puternic pentru energia mea. În fața dorinței sale arzătoare de a munci și de a ajuta, îmi era rușine de descurajarea care mă sufoca”, nota în memoriile sale Regina Maria.

Mai marii vremii i-au adus elogii funerare

De rememorat că, la înmormântarea doctorului francez au participat cei mai înalți demnitari ai țării, care i-au adus elogii funerare: primul-ministru liberal, de la acele vremuri, Ion I. C. Brătianu, generalul Prezan, apoi generalul Berthelot și contele Saint Aulaire, ambasadorul Franței, au ținut să-i aducă un pios omagiu. Pe patul de suferință, doctorul Clunet a solicitat să fie înmormântat alături de ceilalți membri ai echipei lui, lângă spital. „Toți reuniți pentru durerea familiilor și căzuți pe pământ străin pentru gloria Franței”, nota cunoscutul Constantin Kirițescu. Acum, monumentul care încă se mai păstrează, realizat din piatră, în formă de cruce, de către Salvador Scutari, amintește și de alte persoane implicate activ în actul medical alături de medicul Jean Clunet, și are următorul text:

„À la memorie de ceux qui sont morts au grierul victimes de leur devouement – În memoria celor care au murit la Greierul, victime ale devotamentului lor: Genevieve Hennet de Goutel (1888-1917), Doctorul Jean Clunet (1878-1917), Sora Antoinette (1848-1917), Andree Filoppes (1885-1917). Trupurile acestora se află acum la monumentul eroilor francezi.
Din păcate, autoritățile responsabile de pe plan local, în special după 1999, nu au făcut demersuri pentru a pune în valoare sacrificiul doctorului și a celor care au murit pentru a-i trata pe ieșeni și pe români în perioada epidemiei de tifos exantematic. Totul este dat uitării, e numai paragină, vegetație și degradare gravă.