Mărturiile ieșeanului care a trăit clipe cumplite în ”Al Doilea Război Mondial”! Mircea Ghiorghiu, la 93 de ani: ”Rușii au ieșit pe deal ca oile” – FOTO

Mircea Ghiorgiu are 93 de ani și locuiește în comuna Dumești! Ieșeanul povestește clipele prin care a trecut în cel de-Al Doilea Război Mondial, când era doar un copil. A fost nevoit să fugă de acasă, a mers zeci de kilometri pe jos, prin câmp și pădure. Nu a crezut niciodată că o să-și mai vadă tatăl

Mircea Ghiorgiu era doar un copil când rușii i-au invadat satul din comuna Dumești în cel de-Al Doilea Război Mondial. Chiar dacă de atunci a trecut multă vreme, amintirea ieșeanului de 93 de ani a rămas vie despre ceea ce a însemnat războiul.

RomaniaTV

Veste fabuloasă! 8 milioane de români au bani mai mulţi în contul de care au uitat. Verifică AICI

Observatornews.ro

O femeie de 42 de ani a murit după ce maşina s-a izbit de un camion parcat, în Dolj. Şoferul nu a văzut semnalizarea

”Am prins războiul. În 1944 aveam 15 ani. Îmi amintesc tot, cum au venit rușii, pe 9 aprilie 1944 au intrat în sat. Erau mai mulți civili, bărbați femei, tineri. Îi luase pe toți la grămadă, i-au îmbrăcat și i-au trimis la război. Când au venit, românii noștri au aruncat în aer podul de la intrare în sat, dar ei au pus niște lemne în loc sau treceau cu caii prin apă. Bahluiul nu era așa cum e acum, era mai mare. Rușii care au venit atunci nu prea au făcut rele, au trecut prin sat, s-au dus la deal, la Dumești. În altă zi, când veneam de la Dumești era unul la intersecție, îmbrăcat jumate soldat, jumate civil și avea pus într-un par un ștergar alb și ne-a zis să mergem liniștiți acasă. Nu vorbea română, dar am înțeles ce voia să zică. Au stat o noapte așa ”, a povestit Mircea Ghiorgiu.

Ieșeanul Mircea Ghiorgiu povestește că a fost martor la uciderea mai multor soldați

Ieșeanul își amintește în detaliu fiecare moment pe care l-a trăit în perioada aceea de război și povestește cum mai mulți soldați ruși au fost uciși de tancurile germane. Mircea Ghiorgiu a precizat că în acea vreme s-a construit calea ferată care a rezistat până astăzi.

”Când au venit a doua oară, au venit două tancuri germane, au ieșit de la Iași și au mers pe șușă și dădeau de la Lețcani de la case, dar nu erau case așa multe ca acum. Mergeau și dădeau în case, nu știu cum dădeau ei, iar rușii când au ieșit de pe deal ca oile, au murit. Au găsit mulți morți pe aici pe islaz. Eu nu m-am dus să văd, dar am auzit. Au mers cu tancurile, au trecut de Podul Iloaiei și au mers dincolo de Pașcani. Atunci s-a înființat o linie de tren de la Iași, cam 5-6 kilometri de la drumul mare, până la tunel la Avântu”, a spus Mircea Ghiorgiu.

Mircea Ghiorgiu: ”Am dormit prin pădure și am mâncat păpușoi fierți”

Chiar dacă războiul părea o nimica toată la început, din spusele bătrânului, pe 20 august situația s-a schimbat radical. Cu câteva zile înainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, rușii au început să distrugă tot ce le-a ieșit în cale, astfel Mircea Ghiorgiu și familia au fost nevoiți să-și părăsească casa. Au fugit din calea războiului, fără să știe încotro să o apuce. Au mers pe jos prin păduri, au mâncat ce au găsit.

”Și când au venit la 20 august, dimineață, când ne-am sculat, pe la 04:00, că așa era moda atunci, când ne-am uitat spre drumul mare, s-a auzeau numai împușcături și se vedea doar fum. Fum și atât. Eu m-am luat și am trecut dealul cu mama, cu Mitică, cu sora mea Rodica și ne-am dus. Tatăl meu a rămas aici și a plecat după cu moșul Ghiță cu căruța cu calu’ și s-au dus tocmai în munții Buzăului. Rușii prinseseră tot, dar ei habar nu aveau, mergeau pe drumuri pe care nu se întâlneau cu nimeni și nu știau ce se întâmplă exact. Când au venit înapoi, între Roman și Bacău, tatăl meu era bogat pe vremea aceea și avea bani mulțișori, și i-o luat 350.000. Erau bani grei, dar a ajuns înapoi cu căruța cu cai, cu boi. El s-a întors după trei săptămâni, am crezut că nu mai vine. Noi am plecat duminică și joi eram înapoi acasă. Am ajuns până la Șcheia pe jos. Am stat și am dormit prin pădure, prin sate, mâncam păpușoi fierți. Mai era o vecină cu noi care avea vacă cu ea și o mulgea și mâncam lapte”, a încheiat Mircea Ghiorgiu.