Cristina era în drum spre casă când Ucraina a fost atacată. Nu a mai reușit să ajungă. Mărturiile tinerei din Ucraina care privește neputincioasă către meleagurile sale, topesc și cele mai înghețate inimi. Niciodată nu s-ar fi gândit că în 2022 se poate ajunge până aici, i se păreau unele secvențe desprinse dintr-un film horror.
Cristina Bargan este o tânără de 22 de ani. S-a născut într-un orășel mic din Ucraina, numit Reni, în regiunea Odessa, la graniță cu România. Copilăria și-a petrecut-o pe meleagurile natale, alături de părinții Tatiana și Vladimir, și fratele său Ivan, cu doi ani mai mare decât ea. La momentul de față tânăra studiază Kinetoterapie la Galați, însă marele său vis de când se știe, a fost să ajungă la Iași, și să studieze la Universitatea de Medicină, să se facă doctor, ca să poată ajuta omenii. Cristina povestește că mereu a nutrit o dragoste aparte pentru tot ce înseamnă cultură și arhitectură ieșeană.
Mărturiile Cristinei, o tânără din Ucraina care nu a mai ajuns acasă: Fratele și tatăl ei nu pot părăsi țara
În dimineața zilei de 24 februarie, Cristina era în drum spre casă din Republica Moldova. Din păcate nu a mai reușit să ajungă. A fost nevoită să rămână la Galați. Primul lucru pe care l-a făcut când a auzit ce se petrece în țara sa, a fost să-și sune părinții, să-i întrebe dacă sunt bine, dacă nu cumva au fost bombardați și ei, lucru foarte probabil, aflându-se atât de aproape de orașul Odessa.
„Eram la Chișinău și veneam spre casă. Părinții și fratele meu mai mare erau în Ucraina. Din fericire orașul meu nu a fost ținta principală, așa că ai mei sunt în siguranță, cel puțin pentru moment”, declară tânăra.
La întrebarea dacă „familia sa urmează să vină în România”, Cristina a suspinat, și a zis că nu știe, este foarte dificil acum, întrucât fratele și tatăl său intră în categoria de vârstă a persoanelor cărora le-a fost interzis să părăsească țara. Tânăra a menționat că are un prieten, foarte apropiat, care a fost obligat să meargă într-un oraș din Ucraina, denumirea căruia nu i-a spus-o, și să execute acele „exerciții militare” pe care tot punea accent tovarășul Putin.
„Am un prieten foarte apropiat, care a fost obligat și nevoit să plece într-un oraș în care la momentul de față se desfășoară «exerciții militare» despre care tot vorbește Putin. Îmi doresc din tot sufletul ca acest coșmar să se termine cât mai repede, iar prietenul meu sa revină în viață acasă”, mărturisește tânăra.
Cristina: „Oamenii își doresc un singur lucru, PACE!”
Devastată de tot ce se întâmplă acum în propria sa țară, tânăra susține ferm toate sancțiunile impuse Rusiei din partea Uniunii Europene, și mai ales, este foarte mândră că mica sa Ucraină, ține piept cu atâta îndârjire invaziei inamice. Niciodată nu a înțeles politica, și a evitat să se implice, dar împrejurările cer acest lucru, pentru că dacă nimeni nu se amestecă, nimeni nu își spune părerea, toate ororile vor continua.
„Sunt de acord cu restricțiile impuse împotriva Rusiei, poate în felul ăsta l-ar determina pe Putin să-și cântărească mai bine deciziile pe care urmează sa le ia, având in vedere faptul că majoritatea populației din Rusia și din Ucraina nu își doresc acest război, care se desfășoară acum pe teritoriul nostru, în Ucraina noastră! Oamenii își doresc un singur lucru, PACE!”, adaugă fata.
A fost un adevărat coșmar să vadă cum străzile orașelor prin care se plimba erau distruse de rachete și bombe, cum oamenii se adăposteau în metrouri ca să-și salveze viața, sau cum aceștia fugeau cu noaptea în cap părăsindu-și locuințele și familiile.
Cristina spune că a rămas uimită de ce petrece în toată lumea, oamenii au ieșit în stradă ca să îi susțină, pe ei, pe ucraineni, fiecare îi ajută cum poate și cu ce poate. Cu ochii săi albaștri profunzi, în lacrimi, tânăra spune că niciodată nu și-ar fi imaginat că se poate ajunge până aici, în anul 2022. I se păreau secvențe desprinse dintr-un film horror. Cine s-ar fi gândit, că azi, copii vor fi nevoiți să doarmă în beciuri și subsoluri cu frica zilei de mâine, iar părinții să-și sărute pruncii pe frunte, neștiind dacă îi vor mai revedea vreodată.