„Adineauri m-am trezit. Am lucrat tura de noapte. Este sâmbătă cred, am pierdut noțiunea timpului. Deschid larg fereastra. Undeva în zare, printre nori, o rază de soare, frumoasă, dintre acelea care se văd în icoane.
TE ROG DOAMNE, ÎNDREAPT-O SPRE NOI!
În condiții normale ar fi trebuit să fiu acasă, la Tișăuți, județul Suceava, în concediu, să mă bucur de primăvară, să văd vișinii înmugurind, cocostârcii cum se întorc sau să simt mirosul pământului proaspăt arăt din grădină. Anul acesta nu a fost să fie! Primăveri vor mai veni… sperăm să mai fim și noi… să le putem aștepta.
Mărturia unei românce din linia 1, care luptă pentru salvarea vieților oamenilor din Bergamo, Italia…
Deschid telefonul, încerc să răspund mesajelor care vin încontinu(erau 93 azi dimineață,dar nu eram în stare să le citesc pe toate), întreruptă foarte des de sunetul ambulanțelor care trec necontenit. Scriu și plâng! Nu pot ascunde că mi-e frică!
Soțul meu mi-a făcut încă o cafea și încearcă să mă liniștească, deși e terorizat de fiecare dată când tușesc. Aceeași teroare care se vede pe chipul său când ies să merg la servici. Este o tuse lejeră, care a început înaintea caosului, dar acum mai mult ca oricând dă de gândit. Totuşi din motive de siguranță am făcut test coronavirus, iar rezultatul este negativ! Ştiu și că testul are o probabilitate de 70-75% de diagnostic sigur, dar trebuie să văd „partea plină a paharului” cum spun italienii.
Tusea dispare când intru în tura de serviciu, pe secția de Medicină internă a spitalului din Seriate , ASST Bergamo Est, unde lucrez ca asistent medical de vreo 10 ani. O fi efectul adrenalinei din corp sau al concentrației de oxigen din secție deoarece toată instalația funcționează peste maxim. Nu știu, probabil vom înțelege mai târziu, când, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reveni la normalitate.
Mărturia unei românce din linia 1, care luptă pentru salvarea vieților oamenilor din Bergamo, Italia…
Acum nu avem timp de explicații, este o luptă contra cronometru, ca la război, pe linia întâi! Nu este timp, 30 de bolnavi, toți același diagnostic- Pneumonie interstițială bilaterală provocată de COVID-19. TOȚI !!! Aceeași situație în toate celelalte secții din spital ,fără excepție. Este a doua săptămână de când nu mai vedem alt diagnostic! E CUMPLIT !!! În acest moment noi, personalul medical, reprezentăm totul pentru ei! În spital este o liniște ireală pe coridoare.
Doar personal grăbit la schimbul de tură, toți cu capetele plecate, care de oboseală, care de grijă. Se aude doar ” BUON LAVORO ! BUONA FORTUNA !” Ne este frică să comunicăm între noi de teamă de a auzi că un alt coleg, asistent sau medic, fară diferență, s-a îmbolnăvit. Începe să lipsească tot mai mult personalul operativ. Se caută asistenți şi medici peste tot… S-a făcut apel în toată lumea!
Se mai aude ceva : e zgomotul provocat de cărucioarele pe care sunt transportați morții. Un zgomot care ne îngrozeşte și pe care încercam să ne prefacem că nu îl auzim, de teamă, de îngrijorare,de disperare! Acolo…sub acel cearceaf alb… poate fi oricine, un prieten, un vecin, un coleg,oricine……. Nu poți și pentru că în urma lui nu e nimeni, o altă tragedie, cei apropiați, sunt toți în carantină. La morgă nu mai este loc, au deschis bisericile pentru a depune sicriele. E GROAZNIC!
Mărturia unei românce din linia 1, care luptă pentru salvarea vieților oamenilor din Bergamo, Italia…
Vă rog din suflet, nu ne condamnați pe noi cei care am plecat din țară, cred că toți au plecat cu gândul că mai târziu să trăiască bine în România! Sunt de condamnat gesturile iresponsabile, dar cum se știe, panica face din om o fiară feroce!
De aceea vă scriu dragi români, dragi bucovineni,dragi suceveni,dragi ipoteșteni dar mai ales dragi tișăuțeni!
Vă rog din suflet să respectați toate regulile impuse spre binele tuturor și să aveți mare grijă de voi!!!Salut pe toți concetățenii mei aflaţi în toate colțurile lumii, dar mai ales comunitatea de ipoteșteni care sunt în zona Bergamo!
Să dea bunul Dumnezeu să ne vedem cu bine sănătoși!!! ”RODICA BUREȘCU
14/03/2020
Seriate- Bergamo – Italia