Mărturia româncei din Afganistan care nu vrea să se întoarcă în ţară. Tânăra din Suceava: „Ceea ce nu am nevoie de la voi e presiunea cum că ar trebui să plec”

Românca din Suceava care se afla în Afganistan şi nu doreşte să se întoarcă în ţară a făcut o serie de mărturisiri. Ermina Strutinschi locuieşte şi are un loc de muncă de şapte ani în Afganistan. Aceasta spune faptul că se simte în siguranţă şi nu intenţionează să plece de acolo.

Ermina Strutinschi locuieşte chiar în capitala Kabul, unul dintre ultimele oraşe cucerite de talibani, care au revenit la putere în Afganistan prin forţa armelor.

O suceveancă care locuieşte în Afganistan nu vrea să se întoarcă în România. Iată motivul

Tânără este directorul filialei locale a Internaţional NGO Safety Organisation a transmis prin intermediul unei postari pe platforma de socializare Facebook, că oraşul este „în mare parte calm” şi că talibanii nu i-au făcut absolut nicio problemă.

RomaniaTV

Criza economică se adânceşte: Salariile bugetarilor vor fi plătite în tranşe. Vârful crizei va fi în august!

Observatornews.ro

300 de euro pentru cazare 7 nopţi, all inclusive şi zbor. Cele mai ieftine oferte de vacanţă

Mai mult decât atât, ea a criticat felul în care a fost prezentată situaţia din Afganistan în mass media şi le cere celor care i-au transmis mesaje să plece cât mai curând din Kabul să nu mai insiste.

Tânăra a mai adăugat ca de situaţia din Afganistan sunt responsabile şi alte state, care au exercitat anumite presiuni şi care nu au făcut decât indirect să le deschidă calea talibanilor. Mai mult decât atât, mass-media ar fi vinovată, în opinia ei, pentru cele întâmplate la aeroportul din Kabul şi pe străzile oraşului.

Mesajul integral al româncei din Afganistan

„Dragii mei,

Mulţumesc pentru urările de ziua mea. Într-adevăr s-a dovedit să fie una memorabilă. Sunt în Kabul, în siguranţă, şi, în ciuda scenelor de groază filmate la aeroport pe care le vedeţi pe ecranele voastre acum, oraşul e în mare parte calm, şi nu am nici un motiv să plec. Am trecut prin puncte de control talibane fără probleme, chiar ca femeie şi ca internaţional. Am cumpărat legume în bazar, am vorbit cu negustorii. Magazinele sunt deschise, electricitatea şi telecomunicaţiile funcţionează. Nu am fost ameninţată direct.

Ceea ce nu am nevoie de la voi e presiunea cum că ar trebui să plec – nu am cum la momentul acesta, din cauza situaţiei de la aeroport, chiar dacă ss vrea, şi nu vreau să plec în primul rând. Sunt în siguranţă. Într-adevăr, situaţia este fluidă, şocantă pentru mulţi, şi mulţi afgani au îngrijorări legitime în privinţa propriei persoane. În mod tragic, comunitatea internaţională, inclusiv unele ambasade vestice care erau privite de mulţi prieteni afgani ca bastioane ale drepturilor omului şi ale securităţii, au fugit. Câteva ţări au impus un regim neanunţat de sancţiuni care va afecta civilii afgani cel mai mult, şi nu nouă administraţie.

„Ce am nevoie de la voi e încredere”

Băncile, rezervele de bani pentru populaţie, şi situaţia economică în general sunt cea mai mare îngrijorare acum. Ce am nevoie de la voi e încredere în valoarea asistenţei umanitare şi de dezvoltare în Afganistan, şi susţinere şi răbdare pentru mine personal.

Pentru cei care lucrează în mass media, trebuie să realizaţi că titluri ca “Infernul Afgan” şi “Criză în Afganistan” sunt periculoase. Haosul de la Aeroportul Internaţional Hmid Karzai în acest moment se datorează reportajelor iresponsabile, care sunt imediat preluate de presă afgană. Într-o măsura cel puţin, Emiratul Islamic al Afganistanului (Talibanii) nu au câştigat militar, ci au învins într-o bătălie a narativelor. Asta a fost posibil datorită mass media alarmiste, alimentată de o strategie vestică nefericită de a accelera “negocierile de pace” prin subminarea legitimităţii fostului guvern.

Zvonurile se transformă în fapte prin jurnalism înfometat, şi asta a inclus publicaţii vestice reputate. Uneori mă întreb, sincer, cum anumite articole au trecut printr-un process editiorial. În mod significativ, aceste reportaje creează îngrijorări şi presiune pe internaţionalii rămaşi aici din partea familiilor şi prietenilor de acasă.

Personal, am fost contactată de sute de persoane care mi-au spus să plec şi cum să plec – m-am chinuit să-mi amintesc cine sunt aceste persoane, în multe cazuri. Părinţii mei sunt terifiaţi de această narativă unilaterală, şi au încetat să aibă încredere în abilitatea mea de a-mi aprecia mediul de operare chiar dacă sunt de peste şapte ani în această ţară şi acest oraş, majoritatea timpului în afara unei baze militarizate şi responsabilă pentru propria siguranţă şi cea a angajaţilor mei. Sunt disponibilă, în măsura în care timpul îmi permite şi off the record, să vorbesc cu oricine din media”, este mesajul integral al româncei.