Ziua de 1 martie nu este doar despre mărțișoare colorate și urări de bine. Este o sărbătoare românească plină de semnificații adânci, cu rădăcini în mitologia balcanică, în legende care ne-au fascinat de-a lungul timpului
În spatele șnurului alb-roșu, al tradiției „Babelor” și al renașterii naturii, stă o întreagă moștenire de credințe populare, unele păstrate cu sfințenie, altele uitate pe rafturile timpului
Tradiții și simboluri despre mărțișor, cea mai frumoasă sărbătoare românească
În calendarul popular, ziua de 1 martie este legată de Baba Dochia, personajul mitologic care, cu ale sale 9 sau 12 cojoace, simbolizează lupta dintre iarnă și primăvară. Povestea Dochiei ne duce în timpuri îndepărtate, când zeița Niobe din mitologia greacă a fost transformată în piatră, asemenea Dochiei pedepsite pentru mândria ei.
„Sărbătoarea este specifică întregii zone balcanice, pentru că este întâlnită atât la noi, cât și în Bulgaria, în Serbia, în Albania, în nordul Greciei și chiar la nord de noi, în Polonia și Lituania. Așadar, are o arie de răspândire foarte mare și se pare că, la origine, ar fi mitul zeiței Niobe, care era zeița fertilității în Grecia Antică și care a fost, asemeni babei Dochia, pedepsită pentru mândria ei, având o poveste tristă: 14 copii, 7 fete și 7 băieți care au fost omorâți, iar ea, din cauza durerii, a împietrit. Așadar, pe fondul acestei moșteniri antice, s-a dezvoltat această legendă a babei Dochia, care, de fapt, am putea spune că este o transfigurare a timpului. Practic, aici avem de a face cu lupta care se dă între anul vechi și anul nou. Baba Dochia, de altfel, în calendarul religios, George Coșbuc chiar face această legătură. O să vedem că spune despre sărbătoarea Dochiei că este una dintre cele mai interesante și importante și o menționează în scrierile sale; și, mai ales, face legătura între numele Dochiei și Odochia, care este 1 martie în calendarul creștin-ortodox, care a fost, practic, o sfântă autohtonă, Evdochia, de fapt. Popular, se cheamă Dochia sau Odochia”, a explicat muzeograful Ovidiu Focsa, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” (CMNM) Iaşi.
Dacă astăzi vedem mărțișorul ca pe un obiect decorativ, în trecut avea o puternică valoare simbolică. În satele de altădată, el era făcut doar de femei, de mame și bunici, și dăruit copiilor la răsăritul soarelui. Se purta la gât sau la mână și avea un rol de protecție; se spunea că ferește de razele soarelui prea puternic și aduce sănătate. Firul roșu simboliza sângele, viața și protecția, iar albul, puritatea. Împreună, cele două culori marcau trecerea de la iarnă la primăvară, de la moarte la renaștere.
„Mărțișorul este simbol obiectivat pentru că el se face, de obicei, în ajunul zilei de 1 martie. Era făcut doar de femei; noi vorbim de comunitatea tradițională în care acest obiect era făcut în casă, nu era cumpărat, deci, practic, aici ne situăm în altă zonă față de ceea ce se întâmplă astăzi în lumea contemporană, în care mărțișorului, ca și alte obiecte populare, îi este valorificată mai mult valoarea artistică și mai puțin importanța pe care o are el ca simbol. Deci era făcut de femeile căsătorite – de obicei, de mame, de bunici – pentru ca, în zorii zilei de 1 martie, copiii sau nepoții, și băieți, și fete – nu exista un strict ca mărțișorul să fie adresat doar fetelor –, cel puțin la vârsta copilăriei, primeau, deopotrivă, și unii, și ceilalți”, a povestit muzeograful Ovidiu Focsa, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” (CMNM) Iaşi.
Un aspect mai puțin cunoscut este faptul că, în unele zone, fetele ofereau mărțișoare flăcăilor, iar aceștia le purtau la pălărie sau la căciulă, ca semn de mândrie. Practica este mai des întâlnită în Bucovina, dar nu este o regulă generală.
Totul despre tradiția Babelor și alegerea lor
Poate cel mai așteptat moment al lunii martie este alegerea Babei. Tradiția spune că ziua aleasă în funcție de ziua de naștere sau calculată (prin adunarea cifrelor zilei de naștere) îți prezice norocul pentru tot anul. Dacă ziua este frumoasă și însorită, vei avea parte de un an bun, plin de realizări. Dacă este mohorâtă și ploioasă, va fi un an mai greu.
„Practic, este o anticipare. Cred că vine tot din partea fetelor necăsătorite pentru a-și afla norocul în dragoste. Așa cum îi era ziua pe care și-o alegea, practic, așa îi era anul respectiv”, a explicat muzeograful Ovidiu Focsa, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” (CMNM) Iaşi.
Mulți se întreabă de ce mărțișorul nu a rămas un simplu fir roșu sau alb, ci a devenit un șnur împletit din două culori. Răspunsul stă în simbolistica profundă a tradiției.
Roșul și albul nu sunt alese întâmplător. Roșul este culoarea sângelui, a vieții și a protecției, în timp ce albul reprezintă puritatea și renașterea. Împreună, aceste culori exprimă trecerea de la iarnă la primăvară, de la moarte la viață, de la frig și întuneric la căldură și lumină. Este o unitate a contrariilor, o împletire a forțelor naturii care se succed în ritm ciclic.
Aceeași dualitate se regăsește și în structura calendaristică a „babelor”, cele 9 sau 12 zile imprevizibile din luna martie. Deși, uneori, se vorbește despre 12 zile, numărul 9 este mai des întâlnit, pentru că reprezintă cele nouă luni de activitate ale anului tradițional, în care oamenii munceau pământul și se îngrijeau de gospodărie. Iarna, în schimb, era privită ca un anotimp „mort”, lipsit de vegetație și de muncă agricolă, o perioadă în care oamenii își petreceau timpul mai mult în casă.
De aceea, alegerea a două fire pentru mărțișor nu este întâmplătoare. Ele simbolizează echilibrul naturii, dar și speranța că, după lunile grele de iarnă, viața va înflori din nou.
„Toată lumea întreabă de ce nu s-a păstrat un singur fir și s-a făcut un șnur. Pentru că este unitatea contrariilor calendaristice, dar nu numai. Avem albul cu roșu, albul este culoarea purității, iar roșul este culoarea sângelui, vieții. Zilele babelor sunt tot 9 sau 12, sunt cele nouă luni ale anului, sau 12, dar, mai degrabă, sunt 9 luni. Toată lumea este mirată de ce sunt 9, și nu 12. Pentru că bunicii noștri, anotimpul de iarnă, îl priveau ca un anotimp mort, cum, de altfel, și este, un anotimp lipsit de vegetație, un anotimp în care ei nu au activitate, decât pe lângă casă”, explică muzeograful Ovidiu Focsa, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” (CMNM) Iaşi.
A sosit prima zi oficială a primăverii! Mărțișorul, una dintre cele mai frumoase sărbători românești! Astăzi, aceste tradiții sunt reinterpretate și adaptate lumii moderne. Mărțișorul nu mai este un simplu talisman, ci un simbol artistic, iar obiceiul Babei este, mai degrabă, un joc amuzant. Cu toate acestea, fiecare fir de ață împletit, fiecare zi a Dochiei, ascunde o poveste ce merită spusă mai departe.