Summit-ul de la Washington este organizat prin efortul actualului secretar general al Alianței, Jens Stoltenberg, care îi va preda oficial funcția fostului premier al Țărilor de Jos, Mark Rutte, în prima zi a lunii octombrie ac. Anunțul privind acordul statelor membre și numirea lui Mark Rutte pentru poziția de la Bruxelles a Alianței au fost făcute în ultimele zile ale lunii iunie ac. Așadar Rutte este așteptat la Washington nu în calitate de șef al guvernului olandez, ci de viitor secretar general al Alianței.
După turneul său asiatic și acordurile încheiate cu Coreea de Nord și Vietnam, binecuvântat cu o binevoitoare privire imperială de Xi Jinping, Vladimir Putin a devenit mult mai încrezător. Atât de încrezător, încât le-a făcut declarații ziariștilor, expunând un silogism (viciat) cu care și-a motivat planurile sale privind Ucraina:
„Știm că în principal americanii și europenii îi împing pe ucraineni să ne alunge unitățile la granița de stat cu orice preț – cu orice preț, vreau să subliniez – și intenționează să prezinte acest lucru drept un succes major pe anul 2024 în perspectiva așteptatului Summit al NATO și apoi a alegerilor din SUA. Pentru Rusia, aceasta ar însemna sfârșitul statalității sale, iată ce ar însemna. Aceasta înseamnă sfârșitul istoriei de o mie de ani a statului rus. Cred că acest lucru este clar pentru toți. Și atunci apare întrebarea, de ce să ne fie frică? Nu este mai bine atunci să mergem până la capăt? Aceasta este o logică formală elementară.”[3]
Acum că incertitudinile (sper că) ne-au părăsit și înțelegem bine cine ne sunt adversarii și ce vor, privirile se îndreaptă cu nădejde spre NATO – dar chiar dacă domină în Alianță puterea militară și economică a Statelor Unite, NATO înseamnă fiecare stat membru, tăria fiind dată tocmai de puterea colectivă a tuturor luați împreună. Este importantă determinarea fiecărui membru al Alianței de a contribui la apărarea celorlalți, capacitatea de a anticipa riscurile și de a înlătura prin efort comun vulnerabilitățile, astfel încât amenințările să fie ținute departe sau, dacă nu este posibil, atunci să fie confruntate cu succes.
Summit-ul NATO de la Washington, din 11 iulie 2024, va aborda mai multe teme critice pentru securitatea globală și pentru viitorul alianței, iar printre principalele subiecte ce sunt de așteptat să fie abordate se vor număra cu certitudine:
(i) Sprijinul pentru Ucraina: Un punct central va fi discuția despre integrarea Ucrainei în NATO. Există așteptări ca Ucraina să primească o invitație oficială de aderare, deși aceasta nu va implica o aderare imediată, ci un proces de reforme și pregătiri pe termen lung. Această măsură ar sublinia angajamentul NATO față de securitatea Ucrainei și ar trimite un mesaj puternic Rusiei.
La Kiev așteptările sunt temperate, iar președintele Volodimir Zelenski a arătat într-un interviu acordat presei americane că este conștient că Ucraina nu va convinge în an electoral Statele Unite să-și de acordul pentru invitarea sa în Alianță – Casa Albă nu este pregătită încă să ne ofere invitația. Din opiniile exprimate de cele două partide [republicanii și democrații] înțelegem că, din păcate, nimeni nu vede Ucraina în NATO.
(ii) O altă temă ce va fi abordată cu certitudine este distribuirea echitabilă a responsabilităților [burden sharing] în Alianță: Va continua dezbaterea despre creșterea cheltuielilor de apărare ale membrilor NATO. În ultimii ani, numărul țărilor care alocă cel puțin 2% din PIB pentru apărare a crescut semnificativ, dar există presiuni pentru ca această cifră să fie mărită la 2,5% pentru a asigura o apărare colectivă robustă și echitabilă.
(iii) Descurajarea agresiunii rusești: Summit-ul va reafirma angajamentul NATO de a descuraja agresiunile Rusiei, prin întărirea prezenței militare pe Flancul Estic al Alianței și prin planuri concrete de apărare teritorială. Consolidarea recentă a NATO prin aderarea Finlandei și Suediei conferă un avantaj strategic în Regiunea Arctică și Baltică.
(iv) Provocările globale emergente: Vor fi discutate cu siguranță problemele generate de ascensiunea Chinei, instabilitatea din Balcani, sperăm că și situația din Marea Neagră și schimbările din Regiunea Arctică. Aceste teme subliniază nevoia unei strategii adaptative și comprehensive pentru a răspunde noilor provocări de securitate.
Într-un articol publicat de Atlantic Council – „Patru priorități privind apărarea pentru viitorul summit NATO de la Washington”[4] -, semnat de Anca Agachi[5] și Franklin Kramer[6], autorii consideră important ca la Summit-ul din zilele viitoare Alianța să se asigure că este la fel de bine pregătită pentru viitor precum a fost și în ultimele decenii, în îndeplinirea scopului de a asigura descurajarea și apărarea colectivă.
Pentru a-și îndeplini scopul cu aceeași determinare – consideră autorii -, va fi nevoie ca Alianța să-și adapteze abordarea, concentrându-se asupra a patru priorități: (i) încorporarea noilor tehnologii în sistemele de apărare; (ii) completarea modelului tradițional centrat pe statul ca furnizor al forței militare cu alte tipuri de forțe; (iii) creșterea apetitului și a capacității de derulare de operațiuni multi-domeniu și (iv) identificarea și adăugarea de noi resurse pentru a sprijini schimbările menționate.
(i) Îmbrățișarea revoluției tehnologice
În primul rând, NATO trebuie să încorporeze elementele cheie ale revoluției tehnologice în dotarea capacităților sale de apărare, cum ar fi vehiculele fără pilot, procesele de fabricație continue a muniției și alte consumabile, sateliții de orbită joasă și integrarea inteligenței artificiale.
Ca un pas important în valorificarea revoluției tehnologice în operațiunile NATO, Alianța trebuie să adopte îndrumări doctrinare și strategice la summit-ul de la Washington pentru achiziția și utilizarea tehnologiilor avansate. Cel mai important, summit-ul ar trebui să se asigure că cerințele pentru noile tehnologii sunt incluse în noile obiective ale Procesului de Planificare a capacităților de Apărare ale NATO (NDPP), chiar de la sfârșitul acestui an.
(ii) Încorporarea resurselor oferite de sectorul privat
NATO trebuie să stabilească o abordare sistemică pentru încorporarea de noi resurse de apărare ca parte a capacităților sale operaționale, prin completarea modelului militar tradițional condus de stat cu alte abordări propuse de sectorul privat.
NATO trebuie să acorde prioritate angajării sectorului privat pentru activități operaționale critice în timp de război. Astfel de eforturi din sectorul privat reprezintă un „al șaselea domeniu” (complementar celor consacrate: aer, uscat, naval, cibernetic și spațiu), cu un accent deosebit pe domeniile cheie ale rezilienței infrastructurii critice și al comunicațiilor asigurate în timpul războiului.
Modelul de operațiuni „vânătoare anticipată” al Comandamentului Cibernetic al SUA – care oferă capacități defensive națiunilor cu mai puțină expertiză în securitate cibernetică – ar trebui extins în timp de război pentru a oferi sprijin continuu infrastructurii critice cheie din întreaga Alianță (precum și în Statele Unite). Alte națiuni, pe lângă Statele Unite, ce au capacități și expertiză cibernetică cum ar fi Franța, Estonia și Regatul Unit, pot colabora cu Statele Unite la o inițiativă care ar putea deveni, de asemenea, un efort important de consolidare a capacităților intra-aliate.
Sectoarele de comunicații și energie ale națiunilor NATO depind în mare parte de cablurile și conductele submarine, care sunt foarte vulnerabile la atacuri. Recunoscând această problemă, NATO a înființat deja Centrul Maritim NATO pentru Securitatea Infrastructurii Critice Submarine. Această structură este deocamdată doar o entitate destinată schimbului de informații.
(iii) Focalizarea pe operațiuni multi-domeniu
NATO trebuie să-și revizuiască abordarea pentru a se concentra pe operațiuni multi-domeniu. Acest lucru va necesita combinarea capabilităților de vârf cu tehnologii cu costuri reduse, dar extrem de eficiente. Aliații NATO, pe lângă Statele Unite, achiziționează nu mai puțin de 500 de avioane F-35 care vor oferi elemente cheie pentru rețele de comunicații și identificare a țintelor în operațiunile multi-domeniu, fără a mai vorbi de proprietățile lor stealth care le fac letale în misiunile de atac.
În zona de low-cost, summit-ul NATO ar trebui să recomande înființarea de grupuri operative multi-domeniu. Astfel de grupuri operaționale pot oferi un cadru pentru capacități precum (a) supravegherea multi-domeniu cu costuri reduse și rețele de senzori; (b) logistică dinamică și sprijin, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale pentru a asigura eficiența logistică în timpul conflictelor de mare intensitate; (c) capacități ofensive integrate cibernetice și cinetice, concentrate împotriva logisticii adversarilor și a infrastructurilor de sprijinire a războiului. Astfel de capacități pot fi adoptate și integrate atât pe termen scurt, cât și mediu.
(iv) Creșterea nivelului și eficienței cheltuielilor militare
NATO are nevoie de resursele potrivite pentru a-și accelera transformarea în apărare și descurajare. Este esențial să crească cheltuielile, așadar modul de împărțire a sarcinilor în Alianță va fi un subiect cheie la summit-ul de la Washington. Chiar dacă în anul 2023 doar 11 state membre NATO îndeplineau obiectivul de cheltuieli pentru apărare de 2% din PIB, summit-ul ar trebui revadă acest obiectiv și să convină asupra unui plafon majorat de 2,5% din PIB.
Pentru a maximiza rezultatele cheltuielilor naționale, NATO ar trebui să organizeze consorții multinaționale pentru a dezvolta și dobândi capacități-cheie sub egida Agenției NATO pentru Sprijin și Achiziții. Un exemplu de astfel de consorțiu ar fi investițiile în vehicule fără pilot cu costuri reduse, care și-au demonstrat eficiența pe câmpurile de luptă din Ucraina.
La Washington, este de așteptat ca Declarația Finală să acopere mai multe teme esențiale legate de securitatea euro-atlantică și cooperarea internațională, care vor rezulta implicit din temele convenite a fi abordate:
(a) Sprijinul pentru Ucraina: NATO va continua să sprijine Ucraina, subliniind importanța Pachetului de Asistență Cuprinzătoare (CAP) și planurile de a transforma acest program într-unul pe termen lung, pentru a sprijini astfel și reconstruirea sectorului de apărare și securitate al Ucrainei și pentru a facilita interoperabilitatea completă cu NATO.
(b) Gestionarea provocărilor venite din partea Rusiei: Declarația va aborda creșterea prezenței militare rusești în regiunile Baltice, Marea Neagră și Mediterana, precum și modernizarea forțelor nucleare ale Rusiei și integrarea militară cu Belarus. De asemenea, este de așteptat să se facă mențiuni privind întărirea vigilenței NATO în fața acestor provocări prin adaptarea posturii de apărare.
(c) Noi domenii de cooperare: Vor fi discutate inițiative privind securitatea cibernetică, spațială și cooperarea în tehnologiile emergente. Summit-ul își propune să îmbunătățească capacitatea NATO de a răspunde la amenințările hibride și de a dezvolta strategii comune pentru securitatea regională și globală.
(d) Reforma și modernizarea NATO: Summit-ul va explora modalități de modernizare a structurilor de comandă și control ale NATO, de îmbunătățire a mobilității militare și de creștere a investițiilor în apărare de către statele membre.
(e) Cooperarea cu partenerii globali: Va fi subliniată importanța cooperării cu parteneri din afara regiunii euro-atlantice, inclusiv Asia-Pacific, pentru a aborda provocările de securitate globală și pentru a consolida alianțele strategice.
Pe fond, Declarația Finală de la Washington va reafirma angajamentul NATO pentru apărarea colectivă și stabilitatea internațională, punând accent pe adaptabilitatea și reziliența Alianței în fața noilor provocări globale.
În fine, la Summit-ul NATO de la Washington este de așteptat să fie semnate mai multe documente oficiale care vor transpune negocierile în practică. Un astfel de document va fi, desigur, Declarația Finală, tratată pe larg mai sus. Un alt document important va fi Strategia de apărare pe termen lung. Aceasta va detalia planurile NATO de modernizare a forțelor armate și de creștere a interoperabilității între membrii săi. Se va pune accent pe dezvoltarea și integrarea de noi tehnologii militare și pe răspunsul la amenințările emergente. Alte documente ce ar putea fi convenite sau semnate la Washington:
•Acorduri de parteneriat cu țări non-membre: NATO intenționează să consolideze colaborarea cu partenerii săi strategici, prin semnarea unor acorduri care să permită o cooperare mai strânsă în domeniul securității și apărării. Aceste acorduri vor viza, de asemenea, extinderea capacităților de răspuns rapid și sprijinirea stabilității regionale.
•Declarația privind creșterea cheltuielilor de apărare: O prioritate a Summit-ului va fi reafirmarea angajamentului țărilor membre de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare. Aceasta va include măsuri specifice pentru a asigura respectarea acestui obiectiv și pentru a stimula investițiile în capacitățile de apărare.
•Documente privind securitatea cibernetică și tehnologiile emergente: Acestea vor detalia planurile NATO de a se apăra împotriva atacurilor cibernetice și de a exploata noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială și dronele, pentru a îmbunătăți eficiența operațională și reziliența alianței.