România își amintește cu recunoștință de Camil Petrescu, un scriitor care a lăsat o amprentă adâncă în literatura română și mondială. Pe 9 aprilie 1894, la București, se năștea unul dintre cei mai mari autori ai secolului XX, ale cărui lucrări au marcat începuturile romanului modern în România.
Petrescu a fost un intelectual complex, un romancier, dramaturg, poet și filosof, dar, mai presus de toate, un om care a trăit cu intensitate, având o viață marcată de tragismul războiului și al experiențelor personale.
131 de ani de la nașterea lui Camil Petrescu. Viața tumultuoasă a autorului
Un moment definitoriu în viața lui Camil Petrescu a fost participarea la Primul Război Mondial. În 1916, când România s-a alăturat Antantei, Petrescu, pe atunci în vârstă de 22 de ani, a fost înrolat ca sublocotenent de rezervă. La început, a fost repartizat la Regimentul 4 de marș, unde a trăit, în carne și oase, ororile războiului. El nu doar că îmbrăca uniforma, dar fraterniza cu soldații de rând, trăind o dublă dramă: pe de o parte, suferința proprie, iar pe de altă parte, tragedia colectivă a tuturor celor implicați în război.
Experiența sa pe front l-a marcat profund și a avut un impact decisiv asupra operei sale literare. Aceste trăiri sunt reflectate cu intensitate în romanul său „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930), o lucrare semnificativă, cu puternice accente autobiografice, bazată pe jurnalul său de campanie. Romanul a devenit o capodoperă a literaturii române, fiind considerat un precursor al romanului modern.
În 1917, în timpul unui bombardament german, Camil Petrescu își pierde auzul la o ureche, o infirmitate care îl va însoți toată viața. Mai târziu, este capturat de trupele germane și ajunge într-un lagăr de prizonieri în Sopronyek, Ungaria. După un an de captivitate, când a fost considerat mort, Petrescu se întoarce la București, unde se confruntă cu dificultăți administrative, încercând să anuleze actul de deces.
Un scriitor și un filosof remarcabil
Camil Petrescu nu a fost doar un scriitor de talent, ci și un om de știință. A obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”, și a fost profesor de filosofie la Timișoara. De asemenea, a publicat un studiu despre fenomenologia în opera lui Husserl, lucrare inclusă în „Istoria filosofiei” coordonată de Nicolae Bagdasar. Munca sa filosofică a influențat profund gândirea românească, iar abordările sale teoretice au fost apreciate în cercurile academice.
Camil Petrescu a debutat în literatura română în 1914, cu articolul „Femeile și fetele de azi”, publicat în revista „Facla” sub pseudonimul „Raul D”. După acest debut, a continuat să-și construiască o carieră literară solidă, iar în 1930, când publica „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, și-a consolidat statutul de autor de primă mărime al literaturii române. Lucrarea sa este o analiză profundă a războiului și a iubirii, fiind remarcabilă prin stilul său modern, introspectiv și psihologic, ce pune accent pe conflictele interioare ale personajelor.
Camil Petrescu a marcat tranziția de la romanul tradițional la romanul modern în literatura română. Este considerat unul dintre cei mai importanți inițiatori ai acestui curent, alături de alți mari autori ai vremii, precum Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. Opera sa, deși concentrată pe introspecție și psihologia umană, a abordat și teme de actualitate, precum războiul, iubirea, și complexitatea relațiilor interumane.
Petrescu a rămas în istoria literaturii române ca o figură emblematică a secolului XX, iar moștenirea sa continuă să fie apreciată de critici și cititori deopotrivă.
Astăzi, la 131 de ani de la nașterea sa, Camil Petrescu rămâne un simbol al literaturii române, o voce distinctivă și un martor al epocilor tumultuoase ale secolului trecut.