Avem, deci, o serie de întrebări care, inevitabil, sunt pe buzele tuturor. Iar analiștii, între care consider că mă număr și eu, au obligația să dea un răspuns. Prin urmare, cred că vom asista la o finală Simion–Antonescu, la capătul căreia cel mai probabil este ca viitorul președinte al României să fie desemnat Crin Antonescu. Dacă va fi așa sau, dimpotrivă, va câștiga Simion, recunoașterea acestor alegeri va fi pusă cu certitudine sub semnul întrebării de una sau mai multe democrații occidentale. Iar ce se va întâmpla după, în oricare dintre variante, îi va șoca pe mulți dintre cei care asistă la această confruntare.
În principiu, candidatul cel mai bine plasat în cursa prezidențială este George Simion – aceasta în conformitate cu toate cercetările de piață –, iar următorul plasat este Crin Antonescu, în condițiile în care, într-o formă sau alta, ceilalți contracandidați au fost detonați. Victor Ponta pe mâna lui, Elena Lasconi pe mâna USR, iar Nicușor Dan prin dezvăluirile din ce în ce mai scandaloase asupra trecutului său tenebros. Finala Crin Antonescu–George Simion este, din multe puncte de vedere, imprevizibilă. În principiu, am putea considera că toate forțele anti-suveraniste din politică și din plan electoral se vor concentra pentru a-l susține pe liderul desemnat de coaliția guvernamentală. În această direcție va lucra, desigur, atât statul subteran, cât și coaliția forțelor externe din Uniunea Europeană. Nu știm însă – și nu avem cum să știm – cum vor acționa două posibile efecte perverse.
Primul este diaspora. Diaspora nu este măsurată și, prin urmare, nu există elementele necesare pentru a estima modul în care va vota în primul tur de scrutin. Și cu atât mai puțin în finală. Cum vor fi distribuite milioanele de voturi ale românilor plecați în străinătate? Și care va fi influența lor în primul și în cel de-al doilea tur de scrutin asupra rudelor pe care le au în țară și a căror decizie va fi influențată „de afară”? Cu atât mai puțin nu poate fi estimată reacția diasporei în cel de-al doilea tur de scrutin.
Al doilea factor care poate da peste cap prognozele institutelor de cercetare de piață este modul în care vor vota cetățenii care, în prezent, par a fi nehotărâți. Procentul celor care declară că nu vor vota sau că nu știu cu cine ar urma să voteze este exagerat de mare. Ceea ce înseamnă că mulți dintre electorii României se tem, dintr-un motiv sau altul, să-și declare preferințele. De ce s-ar teme? Și de cine? Răspunsul logic este că mulți cetățeni aflați în această situație, din motive – în opinia mea – justificate, se feresc să afirme fățiș cu cine vor vota. Tot în baza unui algoritm logic, eu am ajuns la concluzia că cei mai mulți dintre aceștia intenționează să meargă pe mâna lui George Simion.
În concluzie, îmi este imposibil să anticipez dacă, la capătul celei de-a doua runde de alegeri prezidențiale, învingător va fi George Simion sau Crin Antonescu.
Indiferent însă cine va câștiga aceste alegeri, așa cum am afirmat încă de la început, în plan extern trebuie să ne așteptăm ca unele state democratice să conteste rezultatul. Pentru simplul motiv că au fost anulate, în 6 decembrie, cele două tururi de scrutin și că, până în prezent, niciuna dintre instituțiile statului nu a fost capabilă să ofere argumente și o explicație cât de cât acceptabilă. Dar, dincolo de această complicație, care nu va putea fi rezolvată decât în ipoteza în care câștigă George Simion și apoi, într-o formă sau alta, îi predă din nou ștafeta lui Călin Georgescu, un fapt este cert: după ce se va încheia procesul electoral, configurația politică se schimbă.
Dacă va pierde Crin Antonescu, premierul Marcel Ciolacu va trebui să-și asume imediat întreaga responsabilitate și să demisioneze. Dacă, dimpotrivă, va câștiga Crin Antonescu, același Marcel Ciolacu va profita de ocazie pentru a părăsi onorabil poziția de premier, afirmând că și-a dus cu succes mandatul până la capăt. În orice poziție, deci, prim-ministrul dispare din peisaj. Și nu o va face singur, ci împreună cu întreaga echipă de conducere din Guvern și din PSD. Palatul Victoria se va reconfigura. Și am certitudinea că, după ce se schimbă întreaga garnitură de conducere de la vârful PSD, vor fi create premisele pentru crearea unei majorități politice și guvernamentale PSD–AUR. Va fi profitabil din toate punctele de vedere, atât pentru un partid, cât și pentru celălalt și, mai ales, pentru o viitoare poziționare a României, mult mai confortabilă în conflictul declarat dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. Noua majoritate parlamentară, din care din nou va face parte și UDMR, înseamnă că reprezentanții AUR, fie învingători în prezidențiale, fie învinși, vor ocupa, așa cum este și normal pentru un partid plasat electoral pe locul doi în acest moment, poziții-cheie în distribuția viitoarei puteri politice.