Mâncărurile preferate ale dictatorilor: Desertul mult iubit de Nicolae și Elena Ceaușescu

Nicolae și Elena Ceaușescu, liderii României din perioada comunistă, aveau obiceiuri alimentare neobișnuite care au stârnit curiozitate și uneori chiar disconfort în rândul gazdelor internaționale.

Conform cărții *Dictators’ Dinners: A Bad Taste Guide to Entertaining Tyrants* de Victoria Clark și Melissa Scott, Nicolae Ceaușescu era extrem de precaut cu alimentele pe care le consuma în timpul vizitelor oficiale, refuzând adesea să mănânce din bucatele oferite de liderii altor țări. De obicei, își aducea propria mâncare din România și evita mâncărurile locale.

RomaniaTV

Mihai Trăistariu, dezvăluiri despre relația cu Ioana Ignat. De ce a fost părăsit: Ne plăcea să facem dragoste în fiecare dimineaţă

Observatornews.ro

Și-a convins iubitul că are cancer și i-a cerut peste 30.000 € pentru tratament, dar s-a întors de la "chimioterapie" cu silicoane noi

În schimb, prefera să bea doar sucuri de legume crude, sorbite printr-un pai – un gest care a iritat nu de puține ori gazdele sale.

Desertul preferat de Nicolae și Elena Ceaușescu

Irina Sava, fostă bucătăreasă a familiei Ceaușescu, a dezvăluit că Nicolae avea o preferință deosebită pentru o tocană specifică, făcută dintr-o găină întreagă, inclusiv capul și ghearele. Aceasta era un preparat nelipsit din meniul său. Spre deosebire de soțul ei, Elena Ceaușescu avea o pasiune pentru colivă, un desert asociat cu tradițiile religioase.

15:52

FOTOIată cum poți să prepari o cremă pentru amandină cu unt

14:49, 12 Mar 2025

Iată cum poți să prepari un șerbet de afine delicios și cu ce îl poți mânca

În contextul comunist, unde religia era descurajată, preferința ei pentru acest desert era surprinzătoare.

Amintim că Nicolae Ceaușescu a urcat rapid în ierarhia politică, demonstrând un oportunism remarcabil. A profitat de circumstanțele favorabile pentru a-și asigura puterea, folosind tactici agresive și manipulative atunci când era necesar.

Deși provenea dintr-un mediu sărac, copilăria sa modestă din Scornicești nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai influenți dictatori ai Europei din acea perioadă.

Ajuns la putere la doar 47 de ani, în 1965, Ceaușescu a consolidat controlul asupra partidului, numindu-și apropiații în funcții cheie. Ascensiunea sa a fost marcată de oportunism și loialitate față de liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, de la care a învățat tehnici de manipulare politică.

Asta i-a permis să creeze un aparat de partid loial, asigurându-și astfel controlul deplin asupra României după moartea lui Dej în 1965.

Educația pe vremea lui Nicolae Ceaușescu

Într-o altă ordine de idei, reiterăm cum cunoscutul scriitor și profesor, Mihai Maci, a făcut recent o paralelă între sistemul de învățământ din România anului 2022 și sistemul din vremea comunismului, considerând că nimeni nu sesizează adevăratul paradox, anume lupta pentru admiterea la un liceu „de top”.

„În urmă cu zece ani, abia se vorbea de asemenea lucruri, liceele «de top» au evoluat atât de spectaculos (la nivelul pregătirii cadrelor didactice și al dotărilor), încât deosebirea dintre ele și celelalte să poată fi constatată obiectiv. În fine, când vorbim de opțiunile elevilor trebuie să avem în minte faptul că un copil de 14 ani, chiar dacă, din punct de vedere fizic, pare aproape adult, cel mai adesea nu decide el ce liceu va urma. De regulă, la această vârstă e sub tutela părinților și aceștia sunt cei care caută «ce e mai bun pentru copilul lor» (uneori, ținând mai mult, alteori mai puțin, cont de înclinațiile acestuia)“, afirmă Mihai Maci.

Cunoscutul profesor este de părere că liceele de elită există doar în percepția părinților.

„Din acest motiv, eu unul cred că marea mutație care a declanșat cursa spre «liceele de elită» nu s-a produs nici în aceste licee, nici la nivelul elevilor, ci în mentalul părinților. Ei sunt singurii care au o percepție cât de cât justă asupra lumii în care trăiesc și, în egală măsură, au o imagine asupra a ceea ce ar putea fi «realizarea» (pe care le-o doresc copiilor lor) în această lume (sau fugind de ea). Într-o măsură mai mică sau mai mare (și aproape indiferent de rebeliunile vârstei), copiii se aliniază modelului pe care li-l oferă părinții. Unde suntem astăzi? Într-o lume în care au rămas patru facultăți ce contează”, menționează Mihai Maci.