Angioedemul, cunoscut și sub denumirea de edemul Quincke, este o afecțiune caracterizată de inflamația rapidă (edem) a pielii, țesutului subcutanat, mucoaselor și submucoaselor. Asemănătoare cu urticaria, această condiție se manifestă printr-o acumulare locală de lichid care duce la umflarea zonei afectate. Umflarea apare din cauza acumulării de lichid și tinde să afecteze zonele de țesut liber, în special fața, gâtul, membrele și organele genitale.
Nu este neobișnuit ca atât angioedemul, cât și urticaria să apară simultan. Ambele pot fi declanșate de o reacție alergică sau de intoleranță alimentară, fiind, de asemenea, un efect secundar sau o reacție alergică la medicamente sau alergeni din mediul înconjurător, cum ar fi polenul, părul de animale sau veninul insectelor.
În cazuri extrem de rare, umflarea poate semnala afecțiuni de sănătate mai grave, precum limfomul cu celule B non-Hodgkin. Anumite zone ale corpului, cum ar fi pleoapele, buzele și limba, sunt mai susceptibile la angioedem decât altele.
Cauzele angioedemului
Angioedemul poate avea cauze idiopatice sau poate fi indus de medicamente, alergeni (cum ar fi anumite alimente) sau agenți fizici (cum ar fi vibrațiile sau căldura). Urticaria acută este o afecțiune comună care poate afecta până la 20% din populație la un moment dat în viață și este de obicei autolimitată. Mecanismele care stau la baza urticariei și angioedemului implică eliberarea diverşilor mediatori chimici vasoactivi care rezultă din activarea anumitor celule ale sistemului imun.
Cauzele angioedemului pot include următoarele:
- Înțepăturile de insecte, contactul cu latexul și unele medicamente, precum penicilina sau aspirină, pot declanșa angioedem alergic.
- Anumite medicamente, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), pot cauza angioedem indus de medicamente.
- Predispoziția genetică, care determină o tendință la niveluri scăzute ale unei anumite proteine din sânge, care la rândul său poate duce la angioedem.
Alți factori declanșatori pot include sarcina, contraceptivele orale, infecțiile sau traumele. De obicei, pacienții sunt tratați cu succes cu medicamente. Episoadele pot fi severe și pot necesita spitalizare. În unele cazuri, cauza angioedemului nu poate fi identificată la anumiți pacienți.
Care sunt pașii tratamentului pentru angioedem
Primul pas în tratamentul angioedemului constă în evitarea expunerii la alergenul sau factorul declanșator atunci când acestea pot fi identificate. În acest caz, evitarea expunerii poate fi singura măsură necesară pentru a preveni recurența episoadelor. În cazul în care angioedemul progresează rapid și pune în pericol căile respiratorii, acesta trebuie tratat ca o urgență medicală, deoarece poate apărea sufocarea. Persoanele cu simptome ușoare de angioedem pot să nu necesite tratament. Cu toate acestea, cei cu simptome moderate sau severe pot avea nevoie de medicamente pentru a ajuta la reducerea umflăturilor intense. Aceste medicamente pot include:
- Epinefrina, în cazul reacțiilor alergice acute.
- Antihistaminice, în cazul reacțiilor alergice sau a angioedemului de cauză necunoscută.
- Glucocorticoizi, în cazul reacțiilor alergice acute.
Anumite măsuri de prim ajutor pot ajuta la ameliorarea simptomelor angioedemului. Acestea includ:
- Aplicarea de comprese reci și umede pentru a calma pielea și a preveni zgârieturile.
- Purtați haine din bumbac pentru a evita iritația ulterioară a pielii.
Atunci când angioedemul este transmis genetic de la părinte la copil, el este cunoscut sub numele de angioedem ereditar. Episoadele de angioedem ereditar au cauze diferite față de angioedemul dobândit, însă simptomele și abordarea tratamentului sunt similare în ambele cazuri. Angioedemul poate indica o afecțiune serioasă, însă cu tratament adecvat, șansele de recuperare sunt favorabile. Dacă angioedemul este ușor, este posibil să se vindece singur, fără necesitatea unui tratament.