De-a dreptul savuros și de pomină ceea ce a avut loc, în aceste locuri cu faimă, selecte, până târziu în noapte! Aici, o serie de întâlniri mondene au provocat momente de senzație care au făcut vâlvă în tot orașul Iași! De-a lungul secolului al XIX-lea, prima jumătate a celui de-al XX-lea și chiar după instaurarea Regimului comunist în România, în Capitala Moldovei, de la cei cu bani și până la muncitori sau proletari, cu toții încingeau „băute” de pomină
Petreceri de „pomină” și „băute” au fost organizate, în aceste locuri cu faimă, selecte, până târziu în noapte. Întâlnirile de aici au provocat momente de senzație care au făcut vâlvă în toată urbea. De-a lungul secolului al XIX-lea, prima jumătate a celui de-al XX-lea și chiar după instaurarea Regimului comunist în România, de la cei cu bani și până la muncitori sau proletari, cu toții se distrau din plin.
Berăria „Bragadiru”, denumită și „Hala de Bere” sau „Coloseul Bragadiru”, a fost o berărie din Iași situată într-o clădire istorică de pe strada Lăpușneanu
Un asemenea loc era Berăria „Bragadiru”, denumită și „Hala de Bere” sau „Coloseul Bragadiru”. Aceasta a fost o berărie din Iași situată într-o clădire istorică de pe strada Lăpușneanu, nr. 18. Clădirea a fost construită pe locul unei bodegi numite „Eldorado”, la începutul secolului al XX-lea, și și-a schimbat în timp numele și destinația: reconstruită, a devenit berăria „Astoria”, în 1922, după ce fusese distrusă de un incendiu și a fost redenumită „7 Noiembrie” după 1944. Berăria „Bragadiru” a fost, la începutul secolului al XX-lea, un loc de întâlnire a lumii mondene ieșene, a scriitorilor și artiștilor. Atmosfera era animată, în timpul zilei și seara, de diferite orchestre și soliști, între care și Ionică Barbu, strănepotul lui Barbu Lăutaru. În parcul din spate a funcționat faimoasa Grădină de Vară a Primăriei, unde se consumau mii și mii de hectolitri de bere.
În colțul Uliței Academiei și a fostei Ulițe Talpalari, răsbotezată cu numele profesorului Săulescu, trona din anii Unirii vestitul han Petrea Bacalu
În colțul Uliței Academiei și a fostei Ulițe Talpalari, răsbotezată cu numele profesorului Săulescu, trona din anii Unirii vestitul han Petrea Bacalu. În camerele acestuia, tinerii unioniști chefuaiu cu lăutari. Denumit și „Otel Viena” prin anii aducerii la Iași a trenului (1870, pe linia Viena – Lemberg – Cernăuți – Pașcani) și apoi „România”, până în zilele neuitatului an 1960, acesta este demolat pentru a se lărgi actuala Piață a Unirii. La mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de-a doua șederi la Iași (1884-1886).
Fostul Hotel „d’Europe”, chiar pe colț dinspre fosta Uliță a Goliei, condus de mai mulți antreprenori, devenise celebru sub mâna faimosului Bush, hotelierul care-i dăduse viață. Renumele său, primirea caldă și prietenoasă atrăgeau pe mai toți vizitatorii Iașilor. Hotelul avea și un restaurant cu același bun renume, iar mesele nu duceau lipsă de mușterii. Fideli clienți erau gazetari, scriitori, profesori, doctori, boieri, politicieni, care erau întâmpinați cu apetisante mezeluri ori bucăți de jambon, salamuri fine și icre, așezate pe o felie de pâine, de lângă care nu lipsea un păhărel cu licori dumnezeiești.
Vestitele restaurante ale vremii din Iași: „Europa”, „Luther”, „Azuga”, „Zimbru”, „Bragadiru”, „Traian” și „Romania” erau transformate vara în berării
Pe de altă parte, vestitele restaurante și localuri: „Europa”, „Luther”, „Azuga”, „Zimbru”, „Bragadiru”, „Traian” și „Romania” erau transformate vara în berării. Aici, un exemplu poate fi dat fostul și faimosul han „Pîrlita”, situat chiar pe fosta Uliță Mare. Pentru că era în vremea construirii căii ferate Suceava – Pașcani – Iași, unui harabagiu șugubăț i-a venit ideea să atârne deasupra ușii locantei din colțul Uliței o firmă pe care era scris: „La drumu de fier”.
Nu a fost ceva rău, deoarece localul s-a umplut, iar nori groși de fum de la lulelele mușteriilor ieșeau pe ferestre. Mai mult, meșterii străini care lucrau la drumul de fier, veniți din Polonia și Austria, au transformat încăperile într-un fel de club al „ciocănarilor”, unde-și fumau liniștiți luleaua, alături de o halbă gulerată cu bere. Mai departe, nu trebuie uitat că hanul „Trei Sarmale”, fosta Berărie „Zimbru” din Păcurari erau locurile de sărbătorit și băut chiar și după 1945.
Un alt exemplu în acest sens este și „Casa Chateau aux Fleurs”, imobil aflat pe lista celor de patrimoniu național
Un alt exemplu în acest sens este și „Casa Chateau aux Fleurs”, imobil aflat pe lista celor de patrimoniu național și amplasat în spatele (din stânga cum se vine dinspre Piața Unirii) clădirilor de pe Cuza Vodă. Aceasta avea o imensă curte interioară, cu mese și copaci plantați. Datarea acestui imobil ține de secolul al XIX-lea, mai exact din jurul anului 1801. Aici, cu peste o sută și ceva de ani în urmă, se petreceau secvențe ce-i aveau în prim-plan, la nivel neoficial și petrecăreț, pe oamenii politici valoroși ai vremii… De menționat că aici se discutau și „afaceri politice”, extrem de profitabile și de interesante pentru acele vremuri. Cele mai bune vinuri și lichioruri sau bere erau oferite pe tavă vedetelor ce erau clienți fideli. Fie că era vorba despre scriitori sau negustori, toți încingeau petreceri pe cinste în acest loc.
Sursa Foto: www.laiasi.ro