O propoziție mult dorită este „M-am vindecat de adenom de prostata”, este una atât de dorită din perspectiva faptului că reprezintă o hiperplazie a prostatei, așa-deci un tip mai inofensiv de cancer.
Adenomul de prostată, prescurtat și BPH, reprezintă o mărire a prostatei, cauza nu este una bacteriană și nici virală, dar este o afecțiune comună pentru bărbații ce înaintează în vârstă, o posibilitate fiind schimbările hormonale, nefiind un tratament preventiv. O mărire a glandei prostate poate cauza mai multe probleme în timpul urinării, care sunt cauzate de către afecțiunea principală, anume blocarea fluxului de urină ce iese din vezică.
Problemele din cadrul acestei afecțiuni se pot întinde până la a provoca daune atât uretrei (tractului urinar), cât și vezicii, dar mai ales la nivelul rinichilor. Trebuie de înțeles faptul că este o problemă serioasă și dacă dumneavoastră considerați că ați putea avea această patologie, un control la medicul specialist nu ar trebui de evitat.
Există o serie de tratamente ce au ca țintă tratarea prostatei mărime, ce includ medicamente, operații chirurgicale și terapie. Pentru a putea lua o decizie corectă asupra acestei situații, se recomandă a avea o discuție sinceră cu medicul urolog. Contează starea dumneavoastră de sănătate, cât de mare este prostata în momentul analizei, chiar și preferințele dumneavoastră, iar singura persoana cu care puteți discuta este dânsul.
Simptome ale pacienților diagnosticați cu adenom de prostată
În statisticile făcute cu acest scop se observă că simptomele ce se prezintă în cadrul acestei afecțiuni pot varia de la om la om. Dar, ceea ce s-a observat la toți este că se înrăutățește cu cât timpul trece. Motiv pentru care la primele semne de suspiciune, ar trebui să faceți un control clinic.
Datorită căpătării unei dimensiuni mai mari, prostata va ocupa mai mult spațiu și adesea apasă vezica urinară. Dacă se aplică presiune pe aceasta, automat la o cantitate mică de urină se va simți nevoia de a merge la toaletă. Consecința a acestei stări patologice este dată de către o creștere a frecvenței micțiunilor (urinărilor), puțin și des.
O altă consecință ce se trage din aceasta, este dată de faptul că crește numărul de mersuri la baie în timpul nopții, creând astfel insomnii. Posibil să nu fie o problemă pentru cei ce adorm repede înapoi, însă este un stil de viață stresat de care mai bine ne lipsim.
În unele cazuri, prostata fiind mărită, pe lângă faptul că atinge vezica urinară, va ține presiune și asupra uretrei. Efortul urinării devenind de o dificultate crescută ce poate stârni dureri. De asemenea, fluxul de urină nu mai este unul constant ca și înainte, ci unul intermitent ce începe și se tot oprește.
Finalul micțiunii vine mai greu căci chiar dacă voluntar ne-am oprit, încă vor curge picături pentru mai mult timp. Iar specialiștii au găsit faptul că chiar dacă se urinează des, vezica urinară tot nu se va goli, făcând frecvența și mai mare.
În diverse cazuri, mai puțin comune, pacienții au manifestat și inabilitatea de a urina (o apăsare completă asupra uretrei), sânge în urină și dezvoltarea unor infecții la nivelul tractului urinar. Un fapt straniu, dar confirmat de statistici este dat de faptul că dimensiunea prostatei nu este mereu direct proporțională cu simptomele.
Astfel, au fost identificate cazuri în care persoane ce aveau o hiperplazie minoră a glandei să prezinte dureri puternice, iar persoane cu o prostată foarte mărită, abia să fie jenată. Unele cazuri înregistrându-se cu o stabilizare a dimensiunii sau chiar o îmbunătățire, cu trecerea timpului. Dar acestea sunt cazuri mai puțin comune, motiv pentru care nu ar trebui să lăsăm totul în voia domnului.
Patologii cu simptome comune cu cel al adenomului de prostată
A se lua în calcul și posibilitatea unor afecțiuni ce prezintă simptome comune cu adenomul de prostată, iar aici putem enumera infecțiile urinare, prostatita, o îngustare din diverse motive a uretrei sau chiar cicatrici la nivelul vezicii biliare ce provin de la vreo intervenție chirurgicală anterioară.
De luat în vede și faptul că ar putea fi niște afecțiuni la nivelul nervilor ce controlează vezica urinară, iar totul poate fi datorită faptului că nu se poate declanșa o strângere totală a mușchiului vezical. Tot în patologii cu simptome asemănătoare putem adăuga pietrele la rinichi sau vezică, iar în cazuri mai rare cancer malign de prostată sau vezică.
Oameni ce se găsesc în categoria de risc
Principalii oameni vizați de această stare patologică sunt bărbații mai în vârstă, fiind cazuri rare când cei sub 40 de ani au fost depistați. Iar în jur de jumătate din totalitatea de cazuri a fost înregistrată la bărbați de peste 80 de ani.
O importanță mare s-a descoperit că are și istoricul familiei, codul genetic fiind un element ce poate stimula dezvoltarea acestei afecțiuni. De asemenea, diabetul și problemele la nivelul inimii pot determina o hiperplazie a prostatei. Trebuie de luat în calcul că un stil de viață sedentar, facilitează apariția acesteia.
Și pentru a spune o dată „M-am vindecat de adenom de prostată!”
Tehnologia modernă ne oferă o gamă variată de posibile tratamente ce pot lupta cu o prostată mărită, factorii care determină cea mai bună soluție în cazul unui pacient fiind dați de către vârstă, mărimea prostatei, starea de sănătate și nivelul de disconfort pe care îl prezintă.
Unii oameni, în cazul unei prostate mai mari, pot manifesta simptome minore, fapt pentru care decid să nu facă ceva în această privință. Bineînțeles, sub monitorizarea specialistului pentru a se asigura că nu are loc o avansare a bolii. Posibilitate încercării unor leacuri băbești pentru prostată este, de asemenea, una reală
Medicamentele folosite în afecțiune
În general se folosesc medicamentele în cazul simptomelor ușoare sau moderate. Iar aici putem enumera alfa-blocantele, unde am putea aminti medicamente precum Uroxatral sau Flomax, 5-alfa reductazele sau Cialis.
Pentru simptomele moderate spre severe, unde tratamentul cu pastile nu a putut da roade, se poate interveni chirurgical. Rata de succes este una mare, cu mici efecte temporare, sau rare cu efecte permanente. Pentru cele temporare putem vorbi despre urină cu sânge și risc mai mare de infecție urinară. Iar permanent, în cazuri rare, pierderea controlului asupra vezicii urinare și disfuncție erectilă.