Lupa Capitolina

Lupa Capitolina (in italiana Lupoaica de pe Capitol), denumita si Lupa romana, este o statuie de bronz etrusca, turnata probabil in secolul al V-lea i.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Originalul este pastrat in „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusa in aer liber in Piazza Del Campidoglio.

Statuia a fost amplasata la Roma inca din antichitate. Monumentul reprezinta o lupoaica de dimensiuni aproximativ reale (75 cm inaltime si 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce ii reprezinta pe fratii gemeni Romulus si Remus, intemeietorii legendari ai Romei, conceputi, conform traditiei, in urma unei legaturi dintre zeul Marte si o vestala virgina, Rhea Silvia.

In cartea a 8-a din Eneida, Publius Vergilius Maro (70 i.Hr.-19 i.Hr.) a descris cum un fulger a lovit si deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei.

Intrata in colectiile Vaticanului, statuia lupoaicei i-a fost restituita orasului Roma in 1471 de Papa Sixtus al IV-lea.

Vezi si Povestea celor doi gemeni Romulus si Remus si legenda rapirii Sabinelor 

Prima datare a turnarii lupoaicei, presupusa in anii 500-480 i.e.n., a fost facuta dupa analize stilistice. S-a emis si ipoteza ca turnarea s-a facut in secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugand sunt insa mult mai recenti, desi Lupoaica cu cei doi copii a fost si simbolul Legiunii a VI-a romane (Legio VI Ferrata Fidelas Constans, infiitata de Iulius Cezar in anul 52 i.e.n. si despre care ultima mentiune dateaza din anul 215 e.n.[3]). Se presupune ca cei doi prunci originali au disparut, actualii Romulus si Remus fiind probabil o opera a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 – 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit intr-un atelier din Ferrara faimos la sfarsitul secolului al 15-lea. 

Vezi si Rivalitatile care au facut istorie  

In anul 2006, istoricul de arta italian Anna Maria Carruba si etruscologul Adriano La Regina au contestat datarea traditionala a insasi Lupoaicei si, pe baza analizei tehnicii turnarii, au emis ipoteza ca statuia a fost turnata, de fapt, in Evul Mediu tarziu. S-au bazat pe faptul ca in figurile antice (bazoreliefuri, mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul intors spre cei doi copii, si pe lucrarile de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, cand acesta a constatat ca pentru turnarea actualei statui s-a folosit procedeul in ceara pierduta, aplicat in Evul Mediu pentru turnarea dintr-o singura bucata, in timp ce in antichitate se folosea metoda turnarii pe bucati, urmata de asamblarea acestora. Este asadar posibil ca statuia originala estrusca sa fi fost in totalitate pierduta, Lupoaica fiind refacuta in Evul Mediu iar Romulus si Remus fiind adaugati in timpul Renasterii, spre a ilustra legenda intemeierii Romei.