Putini stiu ca Mircea Eliade, filozoful, eseistul, apreciatul istoric al religiilor si romancierul a fost cadru didactic la actuala Universitate de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti… In 1933, intors din India, unde obtinuse titlul de doctor in filozofie la Universitatea din Calcutta, Mircea Eliade a preluat o vreme cursul de psihologie al institutiei care pregatea viitori dascali de sport…
Ce-i drept avusese unele afinitati cu fenomenul sportiv inca din anii de „primara”, cum de altfel si sublinia in autobiografia sa (Autobiography, volumul I (1907-1937), ed. Harper and Row, San Franscisco, 1981). La varsta copilariei batea mingea de oina pe strada locuintei parintilor lui, de pe „Mantuleasa”, in timp ce pe dealul Mitropoliei practica saniusul pe un derdelus „pana ce imi degerau picioarele”. In adolescenta, ca cercetas, a drumetit zile intregi prin munti.
I-a placut sa cutreiere Carpatii. A inoptat sub cort in Piatra Craiului. A strabatut Cheile Bicazului, dar a si vaslit pe fir de ape, pe Dunare, colindand paienjenisul de canale ale Deltei. Temerar din fire, cum s-a dovedit toata viata, a parcurs intr-o ambarcatie cu panze intitulata sugestiv „Hai-hui”, parcursul de la Tulcea la Constanta. O veritabila aventura nautica, de vreme, cum si sublinia, fusese nevoit sa suporte aproape tot timpul capriciile Marii Negre. Aceasta calatorie cu totul inedita a si consemnat-o intr-o schita apoi si intr-un volum de eseuri din volumul Oceanografie, scrie revista-clipa.
In literatura beletristica semnata de Mircea Eliade pot fi intalnite referiri si la alte activitati sportive. In nuvelele Uniforme de general se fac referiri la jocul de sah. In alta nuvela, Fata capitanului, ies in relief virtutiile educative ale sportului cu manusi (Vreau sa te formez pentru viata, pentru viata moderna – Ii spune un parinte fiului sau caruia ii da lectii de box). Tenisul s-a bucurat de asemenea de atentia sa in eseul Apologie pentru decor, dar si in nuvela Podul…
Spirit cu o larga deschidere catre toate fenomenele vietii sociale, Mircea Eliade nu putea ocoli lumea fascinanta a sportului pe care il enumera printre cuvintele cu majuscula ale epocii noastre, considerand confruntarea, intrecerile desfasurate imperios necesar in spiritul fair-play-ului ca factori care stimuleaza sau chiar augmenteaza fortele creatoare ale vietii.